Scrisorica întâi – pentru motociclişti

Scrisorica întâi – pentru motociclişti

Am citit de curând, pe un forum moto, într-un topic privind un accident, următorul comentariu (citat parţial şi aproximativ): „în loc să mergem mai fluent şi mai tare, stăm cu morcovu’ că trebuie să ne păzim de tot ce se întâmplă pe stradă”.
Am simţit că mă ia ameţeala de nervi. (Mă rog, eu mă inflamez destul de repede, şi ăsta e un adevăr). Atitudinea asta nu mi-e deloc nouă. Nu e prima afirmaţie de acest gen pe care o aud. Dar cred ca a punctat ceva ce nu mulţi recunosc public, deşi face parte din scopul lor pe motocicletă: dorinţa de a circula pe stradă în regim de curse de viteză.
Vorbele de mai sus sunt între motivele pentru care m-am decis să scriu două frumoase scrisorele.
Mi le asum, deşi ştiu că nu-mi voi face prea mulţi prieteni.

 Dragul meu motociclist-viteză,

Mă adresez ţie, aceluia care se regăseşte în rândurile de mai jos; ceea ce ar fi un lucru bun, dacă stau bine să mă gândesc, fiindcă ar însemna că am avansat un pic în comunicare.
Îţi scriu ţie, celui care încă mai e dispus să înveţe ceva despre lumea în care trăieşte.
S-ar putea să nu-ţi fie limpezi nişte erori de comportament pe care le faci, uneori, în lumea pe care o împărţim amândoi. În oraşul cu străzi pe care ne deplasăm. Noi şi alte câteva zeci de mii de oameni.

Întâi de toate lasă-mă să-ţi spun că ceea ce te diferenţiază pe tine de Rossi (sau Stoner, sau Pedrosa, sau alt zeu al vitezei pe care îl admiri în cursele de GP, SBK , etc.) nu este în niciun caz talentul. Sigur, poate „materialul de concurs” (a se înţelege prin aceasta motocicleta proprietate personală) te-ar putea trage în jos la o comparaţie. Dar nu mult.

Diferenţa esenţială, absolută, indiscutabilă dintre tine şi Rossi, este circuitul. Pilotul ăla de curse pe care îl priveşti fascinat nu are nicio secundă din cursă temerea că ar putea să întâlnească, în drumul său spre un nou record de pistă, vreo groapă, vreo pată de nisip, vreo portieră deschisă în faţă, vreun copil alergând pe stradă, vreo babă rătăcită prin drum, vreun semn de stop ori vreun semafor, vreo stradă laterală din care să iasă – câtă nemernicie!?! – un şofer oarecare, neştiitor săracul că nu se află în Bucureşti, ci la Monza. Nu aude, nefericitul, urletul tribunelor, nu îl orbeşte strălucirea frumoaselor, senzualelor „umbrella girls”. El se duce la serviciu, sau la cumpărături, sau să-şi ia copilul de la şcoală. Habar nu are amărâtul că drumul său întretaie trasa perfectă pe care tu l-ai fi depăşit pe Stoner.

Oraşul, dragul meu „pilot de stradă”, se împarte tuturor. D-aia există reguli. Pentru ca noi toţi să putem ajunge la „finiş”. Însă fără să batem alt record decât acela de zile supravieţuite cu motorul în trafic. Şi când mergem mai mulţi pe acelaşi drum, trebuie să ne cam păzim. Pentru asta sunt limitele de viteză şi tot felul de reguli de circulaţie obositoare. Nu poţi să respecţi doar regulile care îţi convin, când îţi convin. Nu poţi să ceri altora să fie imaculaţi, când tu însuţi „calci strâmb”.

Dacă vrei să te dai „racing” – ceea ce sigur că pot înţelege – mergi pe circuit. N-ai bani de circuit, găseşte parcări părăsite şi drumuri necirculate. Du-te acolo şi fă-ţi de cap. Înscrie-te la un club moto. Soluţii există. Nu trebuie să rişti viaţa nepoatei mele, sau a mamei mele, sau a oricărui nefericit de pieton aflat pe trotuar când ţie îţi alunecă roata pe vreo şină de tramvai şi te duci târăş, incontrolabil, în staţia de RATB.

Nu trebuie să îţi rupi nimic ca să înţelegi că strada nu e circuit. Sunt sigură că tu eşti pregătit pentru curse. Dar strada, oraşul, traficul, nu sunt. Pluteşte peste toate o caldă mediocritate a vitezei legale, a toleranţei, a micii înţelegeri. Sau nu. Dar şansele de a rămâne în viaţă şi a ajunge întreg acasă nu cresc proporţional cu viteza.

Stai, stai, nu-mi sări cu şoferii. Am şi cu ei o vorbă. Dar mai târziu. Acum vorbesc cu tine.

Dragă motociclist-grabit-ule,

Te rog, nu te înfige între două maşini printre care nu ai loc, ca apoi să îţi turezi disperat motorul, ca o insectă prinsă-n borcan. Singur te-ai băgat acolo, nu te-a împins nimeni cu forţa. Nu este nimeni, înţelegi, nimeni, obligat să îţi facă loc. Până când maşinile vor fi dotate obligatoriu cu dispozitive de levitare, va trebui să accepţi că sunt pe stradă, că sunt mari şi că, uneori, n-ai loc de ele. Aşteaptă verdele şi mergi mai departe.

Zău, mi-e ruşine când vin în urma ta printre maşini, după ce tu te-ai agitat isteric, să se dea toţi ăia la o parte. Mi-e ruşine la gândul că oamenii pe lângă care trec mă pot asocia cu tine. Cu atitudinea ta arogantă.

Dragă motociclist-zgomotos-ule,

Da. Ai dat o grămadă de bani pe tobele alea. Sau ai ales varianta mai ieftină de a le găuri, fiecare cum se pricepe mai bine. „Loud pipes save lives”(1) zice americanul. Aşa o fi. Dar dacă motivaţia ta de a fi, ca motociclist, este doar să îţi auzi tobele, în liniştea nopţii, cu motorul ridicat in 10-12 mii de rotaţii pe minut, s-ar putea să îţi aduni în cap zestre de cartofi şi borcane ori rulmenţi sub roată, etc. Nu, ferita Cerul, nu încurajez un astfel de comportament. Dar să îţi urle copilul în casă de nesomn fiindcă un… un.. un tânăr are chef să-şi tureze motorul, înainte şi înapoi, pe strada ta.. zău că e o stare unde raţiunea e calcată în picioare de frustrări. Spun asta fiindcă am întâlnit nişte băieţi care se înfoiaseră împotriva destinului, că uite, dom’le, ce nemernicie li se întâmplase de la un insomniac părăsit de raţiune. Dar nu scoteau o vorbă despre cum mâncau nopţile unor oameni oarecari, cumsecade sau nu, de pe o anumită stradă. Dacă te ştii cu tobe zgomotoase, ia-o mai uşor cînd intri pe vreo străduţă laturalnică. Nu e musai să ne arăţi tuturor că ai venit acasă.

Dragul meu, ce am încercat să-ţi spun mai sus, printre răutăţi şi ironii, este că e cazul să faci diferenţa între stradă şi circuit, că trebuie să înţelegi că niciunul dintre noi nu a primit, odată cu talonul, un act de proprietate pe vreun metru de asfalt.
Dacă am preluat de la străini conceptul „împarte strada” şi l-am implementat ca slogan de campanie de siguranţă rutieră, ar trebui să înţelegem că suntem şi datori, nu doar beneficiari. Şoferii trebuie să împartă strada cu noi dar şi noi trebuie să împărţim strada cu ei.

Acelora dintre voi care au înţeles toate cele de mai sus cu mult înainte să le fi spus eu, le mulţumesc pentru că sunt normali şi civilizaţi.

Repet, dacă e nevoie: acest text este destinat motocicliştilor. Problemelor de comportament care apar în rândul nostru (ca să nu mă disociez, că nici eu nu sunt chiar vreo sfântă şi m-or fi înjurat şi pe mine unii). Despre şoferi, în scrisorica următoare.
Dar până la paiul din ochiul „conservarilor”, ia să vedem dacă mai găsim şi alte bârne în ochii noştri.

(1) “tobele zgomotoase salvează vieţi”

Dacă ți-a plăcut, încearcă și:

BMW Motorrad Show sau cele două feţe ale curajului
Acum (chiar) a venit primăvara!
Cum a fost la Povești pe 2 roți cu Two Ride Pamir

23 comments

  1. O, dar cate categorii ar mai fi! Draga-motociclist-violentule: nu, nu o sa faci drumurile mai sigure si mai bune pentru ceilalti motociclisti daca ii dai un pumn in oglinda celui care te-a sicanat, sau un picior in tabla portierei…
    Sau draga-motociclist-inconstientule: nu-ti lua miar daca tocmai ti-ai luat permisul, pentru ca, simplu spus, o sa crapi. Bine, poate n-ai crapat, dar stii tu ca important e sa reusesti sa umpli sacul de experienta pana il golesti pe ala de noroc…
    Cine mai stie categorii?

    Si mai zic ceva, ce probabil multi stiu: If loud pipes saves lives, imagine what good riding skills can do!

  2. La “motociclistul-grabit” as mai adauga 2 chestii:
    1. soferul, cand se asigura, te vede un punct la orizont, nici nu cred ca realizeaza ca e vorba de o motocicleta. nu cred ca-i trece prin cap ca te poti apropia asa rapid incat sa faci accident si sa mai si mori
    2. daca tot ai pretentia de la soferi sa te vada, uita-te si tu la ei. cand ii vezi gata sa faca vreo boacana (sa-ti taie fata cumva), ia-ti masuri de siguranta, doar tu esti cel mai interesat sa scapi fara accident.

  3. Brava Alexa!
    Da, ar mai fi multe categorii. Insa eu ma gandesc la aia dezbracatii – editia de vara- bermudistii si coate goale.
    Poate unii se supara si isi scuza lipsa echipamentului dand vina pe caldura insuportabila.
    Ok, se stie ca nici aia cuminti nu poarta echipament, dar macar stiu ca riscul e mai mic de impact, conducand disciplinat.
    Oricum ar fi, sunt de parere ca o plasa-armura si pantaloni peste genunchi sunt mai bune decat deloc.
    Sincer orice motor ai avea, disciplina e musai.
    Numai bine… si daca nu iti iei pasagera cu fund gol si plete-n vant, ia-ti macar ingerii cu tine.

  4. Eu am fost invitat chiar de soferi sa ma bag printre masini pentru ca asteptam cuminte sa inainteze coloana. Ba chiar in unele cazuri am fost criticat de soferi ca nu ma bag si le blochez lor banda cu inca un metru de inaintare. In orice caz ai dreptate cu tot ce ai scris mai sus si asta e motivul pentru care mi-am luat cruiser si nu vitezana. Nici mie nu-mi place cand vad motociclisti nesimtiti pe sosele, cu care apoi sunt si eu asociat. Faptul ca ai avut suficienti bani ca sa-ti cumperi o motocicleta (sau sa o primesti cadou de la tati) nu te face neaparat si motociclist. Asta se castiga in timp, la fel ca respectul si increderea.

  5. Ai dreptate dar atata vreme cat poate absolut oricine sa priemasca permis si sa isi cumpere o motocicleta in mai putin de o luna cu un buget redus cred ca nu o sa vedem vreo imbunatatire in viitorul apropriat. Din pacate la noi in tara majoritatea considera ca daca mergi cuminte esti las si ca sa devii motociclist adevarat trebuie sa mergi cu 280 pe autostrada si pe o roata…
    Foarte corect articolul dar din pacate nu cred ca suntem majoritatea pregatiti de el.

  6. Teodora, scuze gasim toti. Important e cum trecem peste ele si ce ne propunem fata de noi. E adevarat, desi mi-am busit glezna intr-un accident, in oras nu merg cu cizme. Dar uite, si azi, cand am mers la o nunta, si am stat in coloana, si stiam ca o sa fie foarte sigur, tot nu m-a lasat inima sa las geaca sau genunchierele acasa.
    Nu sunt eu mare exemplu, dar e o proba ca se poate. 🙂

  7. Eh, cu putinul se face multul, zice o vorba. Eu sper ca incet-incet, perceptiile se schimba, si “smecherii” vor avea tot mai putini fani. Si normalul isi reintra in drepturi.
    Visez, nu? 🙂 Poate, dar pun umarul la visul meu. In fiecare zi. Si daca facem asta toti, avem o sansa.

  8. Daaa, asta cu invitatia am patit-o si eu. Inclusiv in seara asta, un audi cu tobe sport (dupa sunet, zic si eu.. ) a tras pe dreapta si mi-a facut loc sa-l depasesc.
    Vedeti? Se poate. Nu e totul pierdut. La lupta, ostenii mei! Lumea poate fi schimbata.

  9. sa nu crezi ca in alte tari nu exista gropi pe strazi, ca in celelalte capitalele europene nu este este aglomeratie, ca regulile de circulatie se incalca doar la noi. in opinia mea, la noi se circula destul de civilizat comparativ cu alte state europene unde este intr-adevar haos. si acum, referitor la unele comentarii… eu sunt de acord sa dam cu pietre in cei care incalca regulile si legea, dar, sa creem noi reguli doar ca nu ne convine ceva si sa criticam, mi se pare cam mult si ma intreb, cei care nu poarta echipament complet vara la 40 de grade sau cei care incep direct pe miar (nu la 18 ani) ce reguli incalca?? regulile motociclistilor care sunt adevarati motociclisti? (iarasi un lucru pe care nu il inteleg, asta cu motociclistul adevarat) eu cred ca schimbarea ar trebui sa inceaqpa de la noi, sa realizam ca nu suntem cu nimic mai speciali decat ceilalti participanti la trafic doar ca avem o sa sub fund.

  10. Eugen, n-am spus ca suntem noi cei mai prosti din curtea scolii. Ma feresc de formulari de genul “doar in Romania.. etc”. Nu am informatiile care sa sustina o asemenea exagerare.
    Sunt de acord cu ceea ce spui la final. Talonul unei motociclete si un A pe permis nu iti determina un.. mot in frunte. Regulile sunt aceleasi.
    Nu stiu daca m-ai citit pe undeva infierand pe cineva fiindca si-a luat miar sau nu poarta echipamentul complet. (apropo, e o diferenta intre echipament complet si slapi+bermude). Cu cat esti mai putin acoperit in oras, cu atat faci un gest de inconstienta fata de tine. Asta cred eu. Mi-as dori insa sa putem elimina din capul celor foarte tineri, care ne vor veni din urma, ideea ca e cool sa nu porti casca, sa nu porti protectii etc. Plasticele alea care te fac sa nu fii “cool” te pot salva: de la moarte, de la o viata in scaun cu rotile, etc.
    Nu cred ca e o idee buna ca un incepator (indiferent de varsta) sa isi ia un miar. E liber sa o faca. S-ar putea sa aiba noroc, sau sa aiba talent. Dar cred sincer ca un motor mare – din prima (mai ales cu scoala care NU se face la noi) – te face sa sari peste niste etape de invatare.
    Nu are legatura cu “regulile motociclistilor adevarati”, desi poate aia care au reusit sa imbatraneasca pe roti au ceva de spus si… ar merita sa fie ascultati(ca sa nu fiu inteleasa gresit, ascultati in sensul de aplecat urechea la ce au de spus).
    In rest, multumesc de comentariu si de vizita. Te mai astept!

  11. Zic si eu, ca ma mananca. Nu suntem cu nimic mai speciali si nu stiu ce va sa zica “motociclist adevarat”, numa daca zici ca nu mergi pe ploaie, atunci nu esti motociclist adevarat! 🙂 Glumesc, desigur. Insa, purtarea echipamentului e o chestiune de optiune personala. Optiunea mea este sa il port, si atunci imi voi sustine aceasta optiune cu argumente, evident. M-am uitat si intr-adevar pe caldurile astea naucitoare sunt multi care merg in tricouri si pantaloni scurti. Stii ceva? E treaba lor. Argumentul meu e ca daca pici, si la viteza mica, faci buba mare si e nasol. Argumentul lor va fi probabil “da, dar eu nu pic”. Hmmm. oare se sustine argumentul asta? La fel despre incepatori pe motociclete de 1000, o sa sustin ca nu e tocmai cea mai fericita alegere, din acelasi motiv pe care l-a zis si ALexa mai sus. Nu e o idee originala, am invatat-o si eu de la altii cu mult mai multa experienta decat mine. Intr-adevar, in conditiile zise de Eugen mai sus nu incalca nici o regula. Nici o lege, nu? Dar noi suntem aici sa vorbim de siguranta, mers preventiv, slowride, safety, etc. Legea e una. Mersul in conditii de siguranta din pacate este alta treaba. Ar fi bine daca ne-ar obliga legea sa fim echipati? Nu stiu. Ar fi mult mai restrictiv si mai neplacut. Cred ca e mai bine sa poti alege, dar cand alegi, sa o faci constient, sa stii clar riscurile, sa iti asumi. “eu nu cad” nu e un exemplu de asumare, cred eu.

  12. alexa, ai inteles gresit, sau nu m-am facut eu inteles cum trebuie. tot ceea ce este scris in articol este corect si de bun simt. mai devreme faceam referire la unele comentarii cu care nu sunt 100% de acord si am spus de ce. nu sunt de acord cu legile astea nescrise gen echipament full piele, cu termenii gen “motociclist adevarat”, “conserva/conservar” sau cu faptul ca “trebuie” sa imi iau 125 cc, sau cb500 sau… sau… daca am 30 de ani si vreau sa ma apuc de motocilism. sunt idei si conceptii de care ma lovesc din ce in ce mai des pe diverse forumuri etc. eu ma incadrez cam la toate cele de mai sus. de ce trebuie sa fiu ars pe rug de catre persoane care nu ma cunosc? eu unul cred ca aici este problema cea mai mare si de aici trebuie sa vina schimbarea. sa fim in primul rand toleranti unii cu altii, toleranta care cam lipseste cu desavarsire. sa nu se inteleaga ca tolerez nesimtirea si ca o promovez, nici pe departe..

  13. Eugen, cred ca oboseala acumulata la serviciu m-a facut sa par mai, nu stiu, transanta, decat eram. Nu m-am simtit acuzata de ceva, am dezvoltat doar doua idei pe care le-ai avansat.
    Da. E nevoie de toleranta. Pe toate planurile: intre noi, intre “avansti” si “incepatori”, intre motociclisti si soferi.
    Ce incercam sa spun este ca nu sunt reguli care te fac mai mult sau mai putin “tru”, mai motociclist adevarat.
    Insa sunt niste recomandari care tin de evolutia fireasca, obisnuita. Cand zice unu ca un incepator nu tre’ sa urce pe un miar, nu e o obligatie. Dar poate ca incepatorul ar putea sa asculte motivele. Daca vrea. Daca nu, sa-si ia ce crede. Pana la urma, e viata lui. Ideea e ca aia care “interzic” niste lucruri, n-o fac de invidie, ca uite dom’le, el – avansatul – s-a muncit 5 ani ca sa ajunga la nivelul de 1000 cc si vine un mucos de incepator si gata, isi ia si el tot miar. Sunt sfaturi care vin din experienta. Din ceea ce ai trait sau din ceea ce au trait oamenii de langa tine.
    Incerc sa iti spun ca da – poate se trezesc unii sa comenteze, cu biciul in mana, si sa analizeze ca niste specialisti ce (nu) sunt vietile altora. Poate sunt exagerati. Dar gura lumii nici pamantul n-o astupa, zice o vorba.
    Stiu. Tu probabil vorbesti de motociclistii de tastatura, virulenti, care au mai multe comentarii, la activ, decat kilometri facuti. Eu ii ignor pe aia. Niste unii care vorbesc vorbe, din cum isi imagineaza ei ca ar sta lucrurile. Nu merita nici nervii, nici atentia.
    Pfoai, cata mesajul de lung pentru o singura dimineata.

    Sa ne citim cu bine!
    (sa stii ca daca par pe undeva incrancenata – in comentarii, mai ales – e mai mult din pricina oboselii. e mai dificil sa imi imaginez impactul real al cuvintelor alese si mi se pare sa sunt intelese fix in cheia serioasa dar relaxata in care le scriu eu. 🙂 )

  14. daa, chiar daca erai incrancenata nu imi dadeam seama, la cat de distrat sunt in ultimul timp… de fapt sa iti spun sincer, abia acum am facut asocierea dintre numele tau, poza de la avatar si monsterul galben:))

  15. Rastabrada

    Art. 38 (1)Posesorul permisului de conducere pentru categoria A are dreptul să conducă o motocicletă cu o putere care depăşeşte 25 kW sau un raport putere/greutate care depăşeşte 0,16 kW/kg ori o motocicletă cu ataş cu un raport putere/greutate care depăşeşte 0,16 kW/kg, numai dacă are o experienţă de minimum 2 ani pe o motocicletă cu specificaţii tehnice inferioare sau dacă persoana are 21 de ani şi promovează un test specific de cunoştinţe şi comportament.

    Legal vorbind,un incepator nu are voie sa conduca o motocicleta puternica , iar motivul pentru care este obligatoriu sa porti cel putin casca ,este ca ,atunci cand faci accident (nu din vina ta,ca daca e vina ta si mori celalalt nu pateste nimic ) sansele ca tu sa mori si celalalt sa primeasca dosar penal(bineanteles cu suspendare)sa fie cat mai mici.
    Te obliga sa porti casca ,pentru ca sa nu-l bagi pe ala in puscarie la cel mai banal accident!

  16. Legal vorbind. Practic vorbind, nu stiu daca s-a dat vreodata vreo amenda (sau care o fi sanctiunea) pentru faptul ca x conduce o motocicleta mai puternica decat are voie. In plus, formula “test specific” ma deruteaza. Poate ne spune cineva care e testul ala specific, cine si cum il sustine.
    Eu sunt curioasa cati dintre motociclistii de peste 21 de ani, posesori de motociclete peste 25 kw au sustinut un astfel de test.

  17. Zicea cineva mai sus de echipament. Lasa-l dracu. Prefer sa merg in tricou si bermude dar legal di cu ochii in paispe decat echiipat full si zmeieste. Parerea mea de motociclista de 7 ani si fara niciun accident la activ.

  18. Miki, cele doua nu se exclud. Gandirea te protejeaza de tine iar echipamentul – de zmeul de langa tine (sofer, motociclist, pieton, etc).
    Acum vreo 3 ani eram la Ursu cu un amic, motociclist vechi, de pe vremea cand eu abia incepeam ca pasagera. A venit vorba de echipament. A zis ca el nu poarta, fiindca echipamentul il face sa se simta sigur si deci face greseli. Fara echipament, tinea ochii larg deschisi, de frica.
    N-a trecut o luna de la discutia noastra si a patit-o. Nu grav, dar a prins ceva “road rash”. Nu mai tin minte detaliile, nici n-au importanta.

    Doamne fere, nu zic ca asta e obligatoriu sa se intample. Ma bucur ca n-ai incasat-o si iti doresc sa n-o patesti niciodata. Evident.
    Dar.. nu as descuraja purtarea echipamentului.
    Ti pup si mai vino pe la noi!

  19. Alexa, eu nu indemn pe nimeni sa mearga fara echipament.Fiecare are un cap pe umeri si stie ce e cel mai bine pentru el.
    P.S Spune-mi si mie cati din cei la a caror inmormantare ai fost (am fost)nu au avut echipament full? Cu ce i-a ajutat asta?

  20. Adevarat ce spui in post scriptum. Insa, mai sunt si alte situatii. Iubitul meu are inca niste semne urate pe picior din lipsa protectiilor. Eu am stat in ghips din lipsa cizmelor. De asmenea, nu am avut decat vreo cateva vanatai usoare la genunchi datorita protectiilor. Iar spatele mi-a ramas intreh, desi am cazut ca un bolovan, datorita gecii.
    Din pacate, echipamentul nu iti garanteaza ca vei ajunge (intreg si viu) acasa. Dar da niste sanse in plus.
    Erau si niste bancuri pe tema asta, dar ti le povestesc la o bere fara bere. 😀

  21. Domnului care a scris articolul ii scapa un “mic” detaliu: traim in Romania, si aici nu se poate trai prin bun simt
    Cine ma cunoaste stie ca in general militez pentru un motociclism civilizat si in armonie cu ceilalti participanti la trafic (urasc formularea asta) si mai ales in armonie cu legislatia in vigoare (care e cum e…)
    Dar din pacate experienta de zi cu zi ma impinge din ce in ce mai des si mai puternic spre o maniera agresiva de impunere a drepturilor mele pe strada, atunci cand sunt pe motocicleta

    Deci ce sa fac?
    Continui sa conduc asa cum am fost invatat sau ma adaptez la “trafic”?

  22. Domnul care a scris articolul sunt eu. :).
    Stiu ca rabdarea celor mai multi dintre noi este pusa la incercare in fiecare zi. Traversez zilnic capitala, cu motorul. Deci.. am o oarecare experienta a nervilor si frustrarilor.
    Ca raspuns la intrebarea ta, iti spun ce am ales eu: sa merg preventiv, sa casc ochii, sa inteleg ca si altii pot gresi (ca nici eu n-oi fi fara de pacat), sa ma feresc, sa claxonez, sa stiu ca doar claxonul nu ma salveaza.
    Eu am ales sa ma comport cat mai aproape de principiile mele. Sa nu am ce sa imi reprosez atunci cand trec in revista ce-am facut si ce-am spus. Stiu, e poate o maniera idealista, poate feminina (ca tot se zice ca femeile sunt mai impaciuitoare). Dar e ceea ce incerc. (Spun incerc fiindca na.. om sunt, olteanca sunt, orgoliul fierbe.. poate o mai scrantesc si eu)

  23. Alexa, Nicu, e uman sa mai gresim si sa ne mai infuriem, dar ca sa spunem ca experienta zilnica ne impinge spre agresivitate ca norma mi se pare prea mult… Ca oameni inteligenti si nu doar emotivi putem sa decidem asupra felului in care ne comportam independent de conjuncturi. Daca eu sunt om, niciun animal nu ma poate transforma intr-o specie inferioara :-), indiferent ce face.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Fără voi nu suntem noi | SlowRide - […] o plajă de oameni normali la cap, care pot înțelege de ce într-un final e în interesul tuturor să…
  2. Deși suntem din ce în ce mai mulți, cuvintele din mine sunt mai puține | SlowRide - […] Din ce în ce mai mulți tineri își iau permise, în schimb, la televizor, sau pe televizorul din online…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *