Casca o poţi schimba dar capul ba!

Casca o poţi schimba dar capul ba!

Puţini aspiranţi la motociclism iau în calcul, atunci când fac şcoala şi când îşi pun bănuţ peste bănuţ pentru achiziţionarea primei motociclete, costul legat de echipamentul de protecţie. Şi se trezesc că ups!, au carnet, au motor, dar stai să vezi că nu au voie în trafic fără cască. Când am făcut eu şcoală, în maxima mea inconştienţă şi mai rău de atât, în maxima indiferenţă a instructorilor, casca nu era obligatorie la ore. Nu îţi spunea nimeni să nu o porţi dar nici nu te oprea nimeni să te învârţi ca bezmeticul printre alţi lilieci la fel de pricepuţi ca tine, în tricouri negre şi cu pletele în vânt. Doar de, motorul era blocat la viteza întâi, ce putea să se întâmple?

Am aflat după aceea ce se poate întâmpla la viteză mică, atunci când am făcut hemoragie înternă după o căzătură la cel mult 30-40 la oră. Cum ar fi fost să NU fi avut cască?

Echipamentul nu ţine loc de creier şi nici de experienţă. Echipamentul nu te salvează 100% de efectele neplăcute ale unui accident. Dar, din tot ceea ce înseamnă echipamentul pentru motocicletă – la care eu personal ţin ca la propria piele, accesoriul în care merită investită cea mai multă documentare, cel mai mult timp pentru căutare şi poate că şi bugetul cel mai mare, este casca!
O lovitură la cap nu este acelaşi lucru cu o coastă ruptă. O lovitură la cap, dacă nu te ucide, îţi poate schimba viaţa. Şi nu, nu vorbesc de vreo revelaţie pe care o ai în urma căzăturii, vorbesc despre diferenţa dintre o fiinţă gânditoare activă şi o legumă în ghiveci.

Există mai multe aspecte de care trebuie să ţii cont atunci când îţi alegi pentru prima dată o cască.

– Marca şi standardele de siguranţă. O cască ce poartă un nume cunoscut nu este o formă de snobism ci o formă de a-ţi respecta pilotul vieţii tale, creierul. Brandurile cunoscute investesc în cercetare, în materiale de calitate, în rezistenţă, în obţinerea unor certificate şi standarde pe care nu mă apuc eu să le înşir aici, le găseşti pe net. Un Shoei, Aray sau Suomi, ca să numesc doar trei, te pot duce până la 400-600 de euro în magazin. Ceea ce mă conduce la punctul următor.

Nu cumpăra o cască second hand dacă nu ştii proprietarul şi istoria acesteia. În primul rând o cască se mai deteriorează în timp. Se spune că e bine să o schimbi la 4-5 ani, nu ştiu cât e de adevărat dar oricum e bine ca anii aceia să fie doar ai tăi, nu adunaţi la alţi ani în care nu ştii ce evenimente a suferit. Odată căzută, o cască poate să nu mai ofere aceeaşi protecţie. Aparent poate să nu aibă nimic, dar structura ei de rezistenţă poate fi afectată şi există riscul ca, în cazul acelui eveniment care ţie nu ţi se va întâmpla niciodată, aceasta să nu mai poată absorbi şocul. Şi sigur nu vrei ca tot şocul să fie preluat de creierul din dotare, că te ameninţ iarăşi cu leguma la ghiveci!

Nu cumpăra singur dacă nu ai experienţă şi, mai ales, nu comanda online dacă nu ai probat fix acelaşi model, undeva într-un magazin. Îmi aduc aminte cât de greu mi-a fost la început să aleg. Nu ştiam cât de strâns e prea strâns şi cum trebuie să simt casca pe ţeastă ca să fie bine. Da, teoria e simplă, trebuie să îţi stea fix pe cap ba chiar să simţi că te strânge puţin, pentru că în timp se lasă. Dar fiecare marcă are calapodul ei şi trebuie probate mai multe modele până când simţi că ai găsit variant care să îţi asigure ţie tot confortul. La Shoei simţeam că e ba prea largă, ba prea strâmtă, Arai-ul pe care l-am ales ca a doua cască, după ce am dat cu un Suomy de pământ (şi slavă Domnului, şi-a făcut treaba!), mă face să mă muşc şi acum de obraji, după câţiva ani de purtare.

– Fii cât mai sigur că ceea ce alegi este confortabil în orice condiţii. Stai cu casca probată pe cap o vreme, măcar 15-20 de minute, înainte să scoţi banii din portofel. Dacă începi să simţi că ai puncte în care nu mai suporţi presiunea, imaginează-ţi cum ar fi să te deranjeze aşa o zi întreagă. S-ar putea să crezi că o cască rabatabila (flip up), e mai comodă pentru că nu te obligă să îţi scoţi freza distrusă la lumină, de fiecare dată când vrei să pui cuiva o întrebare. E adevărat, dar nu îţi asigură aceeaşi protecţie, în caz de impact, iar dacă mergi la drum lung s-ar putea să vâjâie mai tare decât una integrală. Despre căştile cu faţa la vedere şi bărbia neprotejată, în măsura în care bărbia este, statistic vorbind, cea mai expusă loviturilor grave în cazul unui accident, nu vreau să spun nimic pentru că nu am suficientă experienţă personală.

– Dacă te-ai ocupat de siguranţă, e ok să îţi si placă. Hai să recunoaştem, echipamentul moto e fain şi ne place cum arătăm în el (vorbeşte femeia din mine dar am văzut eu că nici băieţii nu sunt mai prejos!). Căştile sunt din ce în ce mai frumoase, mai uşoare, cu mai multe opţiuni de aerisire şi curăţare, purtarea lor nu mai e chiar aşa un chin. Aşa că e ok să îţi alegi un model care să îţi placă, să se potrivească la restul echipamentului şi poate că şi la motor. Dacă ştii însă că nu îţi vei permite să o schimbi prea curând procedează ca în cazul oricărui alt accesoriu din viaţa ta: alege un model care nu te va deranja sau nu va ieşi din „modă” peste 2-3 ani. Gurile înţelepte spun că e bine să fie cât mai colorată, pentru a fi mai uşor observat în trafic. Eu şi acum oftez după o cască neagră dar uite că am una pestriţă. Şi habar nu am cât m-a ajutat, cert e că nu a dat nimeni peste mine până acum.

Şi un argument legat de purtarea căştii. Distanţa pe care o porţi nu are legătură cu riscul unui accident. Poţi să cazi în parcare sau poţi să nu cazi niciodată. Distanţa nu este un motiv pentru care să nu porţi cască. Îmi amintesc povestea unui începător, citită undeva pe un forum, chiar atunci când debutam şi eu pe două roţi. Băiatul abia îşi luase un motor şi a vrut să-l mişte puţin prin parcare. Nu şi-a mai pus casca şi a căzut, a dat cu capul de o maşină şi dus a fost.

În şcolile din Viena se face următoarea demonstraţie, pentru a convinge copiii de necesitatea purtării căştii pe bicicletă. Mai e nevoie şi de alte argumente?

Îţi doresc să nu ai cu adevărat niciodată nevoie de cască, Dar să o porţi ca şi cum asta ar face diferenţa dintre a trăi sau nu şi în clipa următoare. Pentru că, aşa cum anunţam din titlu, un os se mai lipeşte la loc, un şurub se mai bagă, o cască nouă mai poţi cumpăra, dar un cap nou nu mai găseşti…

Dacă ți-a plăcut, încearcă și:

Brambura în concediu (VII)
Cum stăm cu sevrajul?
Lună de miere grecească pe motociclete cu cetățenie română (partea III)

2 comments

  1. Bogdan M

    Regula celor trei “casca”:
    1. Mereu cu casca.
    2. Casca ochii.
    3. Nu casca gura.

  2. da, bine zis 🙂

Trackbacks/Pingbacks

  1. Atenție la neatenție | SlowRide - […] Echipamentul trebuie să vă fie confortabil în toate pozițiile de condus. Verificați poziția protecțiilor. Unele echipamente au posibilitatea reglarii…
  2. Povestea porcului, sau cum să deformezi şaua la prima plimbare mai lungă | SlowRide - […] la stilul de mers pe care îl vei avea, pentru alegerea motocicletei. Este imperativ să alegi echipament de calitate,…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *