Poezia motociclistului

Poezia motociclistului

Pentru că este vacanţă şi suntem împrăştiaţi în toate cele patru vânturi, vă las azi doar cu o poezie. Am mai postat-o şi pe pagina noastră de Facebook însă vreau să o avem şi aici, la îndemână.
Nu tu sfaturi, nu tu păţănii, nu tu plimbări. Ci o poezie, descoperită graţie Luciei,  tradusă de mine (scuzaţi stângăciile) şi corectată de Maria (mulţumesc!).

Pentru mine defineşte însăşi esenţa trăirii de a fi motociclist. Pentru mine este un memento al celor care nu mai sunt printre noi. Pentru tine ce este?

Odată, acum câţiva ani, tatăl unuia de-ai noştri care acum nu mai este printre noi, tatăl unui înger, cu un 24 pe parbriz şi în inimă, ne-a definit aşa:
“Mi-a vorbit atât de mult despre voi
Dar ca să zic adevărul, nu-l ascultam de cele mai multe ori.
Însă el fiind isteţ, a vrut să-i cunosc pe fiecare dintre aceşti băieţi buni de îmbrăţişat ca pe proprii mei fii:

Îmbrăcaţi în combinezoanele lor de piele
Cu căştile lor strălucitoare
Toţi nişte duri adevăraţi
Oameni care pe stradă nu-şi coboară niciodată privirea în pământ.
Dar încercaţi să le ridicaţi vizierele acela negre, de marţieni,
Şi veţi găsi ochii splendizi, curaţi, umflaţi de lacrimile adevărate în care te poţi cufunda şi ajunge până în
adâncurile sufletului lor, ca să îl vedeţi cât este de inocent.

Încercaţi să le scoateţi şi combinezoanele, şi veţi găsi înăuntru nişte copii mari,
Îndrăgostiţi de viaţă,
De weekenduri cu fripturi şi cârnaţi,
Dar care au totuşi încă atâta nevoie de un tată şi de o mamă care să îi ţină de mână când soarta începe a juca dur.
Se zice că, de câte ori ne suim în şaua cailor noştri, împreună cu noi se urcă şi îngeri şi diavoli.
E adevărat.
Reprezintă acel dualism care face acest mod de viaţă atât de dens în emoţii încât uneori inima însăşi vrea să iasă din piept ca să alerge şi să urle.
Diavoli, care trag de gaz în manieră atât de violentă şi iraţională încât valul de adrenalină ajunge direct în creier fără nici un ocol, lăsând în urmă un freamăt pentru lungi, interminabile minute.
Şi îngeri, care poartă cu ei amintirea şi vocea celor care nu mai sunt cu noi, poartă sentimentele noastre, fricile şi experienţele construite pe oasele noastre rupte.
Da, e adevărat.
În moto se moare.
Se întamplă.
I se poate întâmpla oricărui dintre noi să îşi facă rău, foarte rău.
Dar câtă viaţa se transformă în amintiri frumoase, în clipe eterne, în râsete atâta de puternice încât fac să strălucească soarele până şi într-o zi ploioasă şi friguroasă de noiembrie.
Vorbiţi cu oricare dintre noi, şi rugaţi-l să vă povestească o tură, o anecdotă (o păţanie), o curbă şi pierdeţi-vă în privirea aceea care începe să scânteieze, în râsetele şi surâsul care spontan întind liniile feţei şi destind fruntea…
Vorbiţi cu oricare dintre noi şi întrebaţi-l, ce s-ar alege de el dacă dintr-o dată i s-ar cere să renunţe la aceasta pasiune, şi pregătiţi-vă să auziţi urletul tăcerii, şi să vedeţi privirea aceea de copil devenind privirea marinarului constrâns să trăiască pe mal, cu marea dinaintea sa, sau a unui pilot ce priveşte cerul, ancorat de pământ…

În moto se moare
E adevărat,
Dar nu există mod mai bun de a trăi timpul ce ne-a fost dăruit.
Şi dacă încă nu aţi reuşit să înţelegeţi, eh, lăsaţi-o baltă, nu veţi înţelege niciodată.

…Dar dacă mâine, mergând la mare cu familia voastră corecto-automobilistică, s-ar întâmpla să vă ajungă din urmă unul dintre noi şi l-aţi vedea pe fiul vostru smucindu-se în scaun şi salutând dând din mâini ca un nebun veţi renunţa să îl înţelegeţi până şi pe el? El, care în inconştienţa sa vede în noi acea scânteie pe care voi nu aţi fost în stare să o zăriţi…

Şi dacă veţi vedea motociclistul răspunzând la salut, ei, nu e nimic de mirare, să ştiţi, între îngerii pe pământ se salută întotdeauna dar cel ce şi-a pierdut aripile nu îşi mai aduce aminte.

Motocicliştii, aceşti stranii, minunaţi oameni, fericiţi.”

 

Dacă ți-a plăcut, încearcă și:

Scanezi traficul? După ce te uiţi?
Brambura în concediu (VI)
Lună de miere grecească pe motociclete cu cetățenie română (partea I)

3 comments

  1. E foarte frumoasa poezia.Ma regasesc in ea.Multumesc

  2. Cu placere, Florin. Eu nu am facut nimic altceva decat sa o traduc.

  3. Marian Herciu

    🙂 frumos

Trackbacks/Pingbacks

  1. Poesia del Motociclista | claudiacatrinel - [...] http://www.slowride.ro/2012/08/21/poezia-motociclistului/ ), [...]
  2. See the biker | SlowRide - […] dacă nu, deși mi-e greu să cred la așa minune a versificației, aici e una care de fiecare data…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *