Câţi kilometri faci într-o zi?

Câţi kilometri faci într-o zi?

Hai să stabilim că nu vorbim nici de varianta în care te duci până pe hulitul Magheru la şi mai hulita terasă, şi că nici nu faci parte din onorabila Iron Butt Association.

Hai să vorbim de călătorii mai lungi, de momentul când mai „tragi de tine” să ajungi, de mers pe întuneric, sau alţi factori care ar putea avea impact asupra numărului de kilometri parcurşi într-o zi. În mod normal la o călătorie mai lungă îţi faci un plan de „cât vom face zilnic”. Şi pentru că socoteala de acasă şi cu aia de pe uliţa din târg sunt un pic diferite, vreau să adun aici câteva vorbe prinse de la alţii sau adunate din păţaniile noastre.

O să mărturisesc cinstit ca mai mult de 600 şi un pic eu nu am făcut până acum într-o singură zi. Aşa că am mai întrebat şi pe alţii mai plimbaţi, am mai aflat de ici de colo, şi vin să zic aşa:

–          La fiecare două ore cel mult, fă o pauză şi bea apă. Regula de aur. Dacă mai opreşti pentru o poză, o măslină, mai des de două ore, cu atât mai bine, dar nu te întinde mai mult de două ore fără pauză. Nu te ajută cu nimica. Însă pauzele de vor ajuta să te simţi revigorat şi să poţi continua fără să oboseşti mai mult decât e cazul. Nici nu are sens să încep cu altceva.

–          Nu merge noaptea pe drumuri necunoscute. Ştiu că sunt unii cărora le place să conducă noaptea, eu una plăcerea asta n-o înţeleg la motor. Vorba unui alt motociclist: nu merg noaptea decât dacă îmi caut necazul cu lumânarea. Aşa că ţine cont de starea şi lungimea segmentului de drum pe care ţi l-ai propus, şi când se apropie înserarea încearcă să îţi cauţi deja un loc de dormit.

–          Pe orice autostradă (din afară, că la noi n-ai unde) poţi face „lejer” peste 1000 km, deoarece condiţiile de trafic te solicită altfel decât pe restul drumurilor. Atenţie însă că traficul monoton te poate fura şi te poate face să îţi pierzi din concentrare.

–          Pe drumuri foarte virajate, gen pasuri, numărul de kilometri pe care îi poţi parcurge scade simţitor. Cât ăi fi de Rossi, cât ai merge de repede, tot te mai opreşti la o poză, la un mirosit de floare de colţ, sau la pipăit marmota, şamd. Noi spre exemplu am reuşit aproape 130 km … dar trecând prin vreo 3 pasuri. V-am povestit asta.

–          Cu cât traseul e mai cunoscut cu atât îţi vine să te întinzi mai mult la drum. E normal. Aşa că poţi să te abaţi un pic de la regula cu mersul pe noapte, dacă eşti la 50 de km de casă, să zicem.  Sau mă rog, câţi aproximezi tu că vrei să parcurgi în condiţii de vizibilitate redusă. Ţine minte însă că, statistic vorbind, cele mai multe accidente se întâmplă aproape de casă. Eu am două exemple din astea, unul fix pe noapte, la mai puţin de 10 km de destinaţie, şi unul ziua. Deci zic că se verifică statistica.

–          Ţine cont de starea drumului. Asta în general se poate afla cu un pic de cercetare dinainte, dacă însă nu afli chiar nimic, lasă-ţi o rezervă de timp pentru: drumuri în construcţie, deosebit de proaste, prea aglomerate, sau de ce nu, rătăceli.  În mod abuziv o să vâr şi ploaia aici: orice mi-aţi zice, şi eu merg pe ploaie, chiar dacă sunt udă fleaşcă chiar dacă sunt plăcut uscată, dar tot mai încetinel şi mai cu grijă trebuie să merg. Deci, mai puţin decât aş merge pe un drum uscat.

–          Cred că mai depinde şi pe ce fel de motor îţi propui să străbaţi o distanţă mai mare. Unii dintre noi… ca să zic aşa, fâlfâie mai tare decât alţii dintre noi, şi nu putem întotdeauna să zicem „ah, la călătoria asta o să merg cu mobra X din vasta-mi colecţie de motoare…” Deci  ţine cont şi cât de mult te protejează şi ascunde de vânt calul din dotare. Aici nu prea am multe variante de comparat, vreo 3-4 numai, deci nu prea ştiu cum se vede din alte şei. Aştept păreri însă.

–          Ah, hai să o zic şi pe asta, deşi e posibil să aruncaţi cu mere(şi şi alea stricate): echipament. Nu cred că merge la drum lung fără. Ştiu că se poate şi cu baticul pe nas şi cu vesta pe spinare, ştiu că unii merg în tricou pentru că aşa se vede muşchiuleţul mai bine. Ştiu însă şi cum e să ţi se înfigă albina în coapsă pentru că mergi ca deşteapta în blugi (aspect la care nu am renunţat, dar nu mai fac aşa ceva la drum lung). Echipamentul te protejează de vânt, soare şi bărzăuni, aspecte uşor de neglijat la drum mai scurt, dat când ţi-ai propus să dai gata câteva sute de km sau mia, nu prea mai merge fără.

–          Şi normal, atât de normal încât era să nici nu mai menţionez: starea ta fizică. La drum lung e posibil să te trezeşti în situaţia de a merge şi obosit, după mai multe zile de drum, sau poate te mai prinde vreo… indispoziţie (nu aia mă! De la mahmureală la stricat stomacu’ sau la răceală, orice se poate întâmpla). Sau te doare capul aşa, că e materialul prost. Că tu nu bei. Etc. Fiecare cu suferinţele proprii (ştiu una care se vaită de urechi…) În general nu e recomandat să pleci la drum în condiţiile astea. Dar iacată că la o călătorie mai lungă vor fi poate şi momente din astea. Dacă e musai să încaleci când eşti lovit în aripă, atenţie mare la cât îţi propui să realizezi în ziua respectivă. Kilometrii respectivi vor fi mult mai dificili decât alţii.

 Precum vezi, nu am venit cu vreo cifră de aur în materie de câţi kilometri e bine să mergi într-o zi. Depinde foarte mult şi de experienţa personală, şi de rezistenţă, şi de modul propriu de a călători (mai repede, mai încet, mai mă opresc să pozez fiecare ghiocel, mai fac pauză şi stau cu burta la soare în vârf de munte, etc). Noi spre exemplu, în călătoria din primăvara, am avut o medie de 350-400 km pe zi (în 13 zile cu o singură zi de pauză completă). 350 dacă nu iau în considerare extremele, adică autostrăzile (am avut 4 zile în care am făcut de fiecare dată peste 600 km pe zi) şi nici ziua cu pasuri. 400 dacă le adun pe toate. Dar asta e o experienţă foarte personală. Pe care data viitoare sigur o voi organiza altfel. Aş fi foarte bucuroasă să ştiu voi cum/ cât aţi făcut.

De asemenea, sigur mai sus nu sunt epuizaţi toţi factorii care au influenţă în stabilirea numărului de kilometri pe care ţi-i propui de făcut într-o zi versus câţi reuşeşti de fapt să faci. Dar dacă aveţi adăugiri, cu mare drag completăm!

Hai că nu e încă iarnă! Ture frumoase de toamnă vă doresc!

Dacă ți-a plăcut, încearcă și:

Simplu, ca pentru un copil
Traseul "după" sau cum să faci 5000 de km din 4500
Acum (chiar) a venit primăvara!

10 comments

  1. Facut 1050km in 23h din Dubrovnik, Croatia pana in Serres, Grecia pe un 1100GS. Cea mai odioasa zi din viata. Trezit la 5 dimineata, trecut patru granite (fiecare a durat cam 30 min), era sa-mi iau amenda la granita Croatia-Muntenegru, era sa las permisul in Muntenegru pentru dubla continua, era sa mi se opareasca motorul in Tirana, am prins o furtuna in Albania care a lasat un drum proaspat asfaltat atat de sticlos incat faceam drift-uri in curbe intr-a patra, m-a ajutat un motorist macedonean sa ajung la granita cu Grecia, in Salonic m-am asezat pe o bordura si nu stiu ce s-a intamplat timp de o ora, am atipit 2 secunde la 120 la ora pe autostrada dintre Salonic si Serres in ceata si +10 grade (era august) dupa care m-am oprit in prima benzinarie si m-am intins pe motor vreo ora jumate, iar cand am ajuns in Serres, la 4 dimineata, am atipit sub dus in camera de hotel.

    A doua zi am facut 650km in 7 ore pana la Bucuresti.

    Deci nu. Never again, nici cu masina, nici cu motorul, daca ma voi mai urca vreodata pe el

  2. Andrei Mihalik

    Excelenta remarca cu accidentele care sunt mai dese lângă domiciliu. Și cred ca mai ales la întoarcere, după un drum mai lung. Valabil și la condusul mașinii. E o combinație periculoasa de oboseala și relaxare mentala când intri în zone familiare și atunci treci pe “pilot automat”. Reflexele sunt primele care sunt afectate. Orice eveniment care deviază de la dulcea obișnuintă te poate prinde descoperit. Al doilea “inamic public”: frigul!!!! Asta trece la categoria echipamentului potrivit pentru condiții. Aici am observat doua probleme: Pierderea de căldură și implicit de energie care duce la oboseală, este deosebit de accelerata. Nu vorbesc de perceperea senzației de frig. Atenție, doua elemente diferite. Capcana este ca te obișnuiești într-o ce măsură cu senzația de frig. Te amorțește. De ceea ce însă nu iți dai seama este faptul ca obosești extrem de rapid (experienta personala, la + 10 C, fără echipament care sa blocheze vintul, 30 de minute fac o mare diferență). Ce e și mai periculos, este faptul ca este o oboseala pe care nu o simți, e mascata de adrenalina și perceperea ca ziua este la început sau nu s-a terminat încă. Capacitatea proprie de a percepe realitatea este diminuata și aici apare riscul. Care se reflecta în detalii aparent minore dar care sunt extrem de periculoase. In cazul meu nu am verificat un unghi mort asa cum ar fi trebuit. Am intrat în fata unei mașini, schimbând banda la o distanta la care, în mod normal, în nici un caz nu as mai fi făcut manevra. Deja intrasem în “buffer”-ul de noroc. In rest, s-auzim numai de bine.

  3. Lucian, wow! Cred ca ai invatat ceva din experienta asta… Ce ziceam eu cu facut peste 1000 se refera la cazuri in care mergi 90% din timp pe autostrada, in tari in care granitele sunt… un indicator pe marginea benzii. (Am un prieten care mi-a relatat vreo doua calatorii de genul acesta). Deci in nici un caz cum ai patit tu!!!
    @ Andrei: super, mersi de completari! Nu as fi putut zice mai bine. Intr-adevar, frigul e mare inamic.

  4. Pe naked (Suzuki Bandit N) limita maxima a fost de 650 km pe zi si nu pe autostrada. A fost crunt. Insa, daca organizezi traseul in asa fel incat sa parcurgi intre 200 si 400 km pe zi, e ok. Mai conteaza destul de mult si volumul bagajelor pe care le cari si mai ales cum sunt ele dispuse pe mobra. O mobra dezechilibrata este un factor de oboseala in plus. Calare pe un enduro touring de clasa mare, incarcat cu magaje, pe ploaie, am adunat 950 km intr-o zi. Pe langa conditia fizica si puterea de concentrare a pilotului, conteaza foarte mult agregatul din dotare. Dupa cum ai specificat si tu: protectia la vant, greutate, manevrabilitate, dozarea puterii si a cuplului, vibratiile motorului… toate acestea iti transforma calatoria intr-un vis sau intr-un cosmar. Daca iti cunosti motocicleta, atunci vei stii si iti vei organiza traseul in functie de aceste aspecte, numarul km variind probabil intre 200 si 1000 km pe zi.

  5. Ce am observat eu e ca atunci cand mergi mult, la un moment dat nu mai simti cum trebuie oboseala. Adica aveam vreo 800 de km facuti, din care toata Romania traversata apoi drumul spre Budapesta… si aveam senzatia ca mai pot. Ziua fusese caniculara, imi era bine ca se intunecase si se mai racorise, ziceai ca-s robotel. Asta pana cand m-am dat joi de pe mobra si mi-am dat seama ca stateam cam prost cu echilibrul si eram cu adevarat ametita. Asa ca nu, nu mai fac nici eu din astea, nu pe motor cel putin…

  6. ooo, da, bagaje multe si puse aiurea, iar un factor de disconfort. Ca sa nu mai zic ca la o adica pot fi si periculoase (pot sa inceapa sa atarne…)
    Cat despre “mai pot” nu stiu ce sa zic. La mine e foarte simplu: cand incep sa obosesc, sau cand vine noaptea, merg din ce in ce mai incet… vorba aia pana la victoria finala. Nu imi aduc aminte vreun caz in care sa fi facut altfel.

  7. din cate vad nu sunt singurul care a adormit pe motor… bine ca suntem ok, sa povestim despre asta.

  8. mie distanta in sine mi se pare mai putin relevanta decat factorii de drum (tip, stare carosabil, trafic, starea vremii, starea fizica/psihica a pilotului). am avut ocazia sa fac max. 900 intr-o zi (putin peste 1600 in doua consecutive) si la final sa fiu ok dupa cum mi s-a intamplat sa fac mai putin de 90 care sa ma lase sleit.

    in ce priveste pauza de hidratare la 2 ore, intr-adevar e mult mai importanta decat pare la prima vedere. pe de alta parte putine sunt conditiile in care in mod normal autonomia unei moticiclete iti permite sa stai in sa mai mult de-atat fara sa trebuiasca sa alimentezi. foarte rar mi s-a intamplat sa depasesc aceasta bariera si nu-mi amintesc sa fi stat in sa mai mult de 3 ore si ceva fara oprire.

    tip 1: in zilele foarte calduroase de vara, o esarfa udata fleasca cu apa rece pusa la gat face minuni in timpul mersului! 😉

    tip 2: in zilele cand aveti de parcurs etape lungi incercati sa nu reduceti numarul de pauze ci durata lor. de asemeni, bugetati un numar mai mare de pauze catre finalul zilei decat la inceput. si da, mereu luati o marja de timp de rezerva!

  9. Mie asta cu adormitul mi se pare cea mai cumplita! Si am auzit destule povesti, unele tragice, din nefericire. Cred ca oricine se stie capabil sa adoarma la TV, in tren, in masina, trebuie sa stie sa se opreasca atunci cand e obosit. Eu de ex nu adorm niciodata astfel si de aceea nu pot sa cred ca as putea adormi in mers, dar chiar si asa n-as incerca sa-mi fortez limitele.

  10. nici eu nu credeam ca este posibil pana mi s-a intamplat. dupa muuulte ore si muuulti km de autostrada unde nu am simtit oboseala din cauza vibratiilor motorului si a vantului, atunci cand am incetinit la 60km/h cand motorul torcea frumos si nu mai simteam presiunea vantului si vuiet in casca, am adormit. m-am trezit vobland ca dracu pe contrasens in zgomot de clacsoane cu un tir cu toate proiectoarele aprinse in fata. nu stiu cum am redresat… imi aduc aminte ca la un moment dat nu mai aveam picioarele pe scarite si am simtit o mangaiere pe genunchi(ma mangaia parapetul metalic de pe margine) bineinteles ca mi-a trecut somnul instantaneu. asta se intampla la 20 de km inainte sa intru in tara cu gandul sa ma opresc la primul hotel

Trackbacks/Pingbacks

  1. #MyDanube: Pe Dunăre în jos de la izvoare la vărsare | SlowRide - [...] fel ca anul trecut o să ne facem un traseu și-o să ne iasă altceva, dar o să mergem…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *