Traseu de nemers la mare

Traseu de nemers la mare

Îmi iau concediu, ca tot omul. Şi plec. Călare, că d-aia am venit să spun aici. Concediu rezonabil, de vreo 12 zile legate toate şi legale, pe la noi prin ţară. Către mare… teoretic. Practic, imediat zic ce-a ieşit.

 Treaba asta trebuie povestită, o dată pentru că a fost la marea inspiraţie, a doua pentru că avem chiar o ţară frumoasă1, şi pentru că am făcut în primă „audiţie” nişte drumuri pe care vreau să le povestesc, poate mai e vreun neştiutor ca mine şi nu a mers pe-acolo, şi e păcat.

 Am plecat la mare, după cum ziceam. Din Bucureşti cap-compas spre Rîmnicu Vîlcea. Nu, n-am greşit direcţia. Numai am… amânat-o. Am coborât de la Vîlcea spre Drobeta, prin Tîrgu Jiu. Traseul relativ prost către spart rău de tot fix înainte de Drobeta, în rest a fost normal. Ba chiar frumuşel.
Am ieşit în Serbia şi am făcut malul Dunării „pe la ei” că pe la noi l-am mai făcut. Ca să zic aşa, m-am dat bine pe lângă ţara noastră. Pe malul sârbesc e absolut ok şi civilizat, sunt câteva bucăţi unde se lucra, numai că fiind foarte pustiu pe acolo (destul de puţine maşini am prins), nu m-au deranjat cu nimic bucăţile de lucrări. Au şi niscaiva tuneluri. Mititele.

pe malul sarbesc

Am trecut cu bacul pe la Ram după ce întâi am greşit un pic de tot drumul şi am nimerit pe ceva care era mai mult pistă de biciclete decât drum, cu nisip pe alocuri, pufos şi moale, în care am întins corespunzător mobra după două încercări de a cădea pe care le-am redresat. Am hotărât că nu ştim să mergem pe nisip. Una din noi. Ori eu ori ea.
Am găsit bacul, am revenit în ţară şi am poposit la Sasca Montană, pentru că aveam în plan o plimbare prin Cheile Nerei (asta e o poveste nemotociclistică deci nu va fi pusă aici).

Sasca Montana

După plimbat prin Cheile Nerei am urcat de la Sasca spre Roşia Montană pentru că voiam din tot sufletul să evit să merg în weekend atât pe Transalpina cât şi pe Transfăgăraşan. Aşa că îmi trebuia activitate de weekend şi s-a nimerit să fie FânFest.

spre Rosia Montana

Spre Roşia am urcat prin Oraviţa, Anina, Caransebeş, Haţeg. Drumul e absolut genial cu accente de minunat pe ici pe colo. La un moment dat eram sigură că nu-s pe unde trebuie, dar mergeam pe nişte curbe atât de mişto, cu asfalt bun, fără surprize, fără ace de păr, cu drum pustiu prin pădure, că m-am gândit, eh: Ce mai contează dacă nu e pe unde trebuie? La cum arată trebuie să fie bine. Şi dacă nu e, mă redresez când ies de aici, prin orientare pe harta din dotare. Pare-se că mergeam bine totuşi, deşi mă indusese în eroare un indicator de Bozovici.
După asta, pe ruta Haţeg- Hunedoara- Abrud,  am oprit pe drum la Sarmisegetuza şi la castelul Huniazilor unde se dăduse dezlegare la mirese… Alergau ca mieluşelele să îşi facă poza perfectă p-acolo prin iarbă. Şi erau multe. Incredibil de multe, ca la chinezi când fac ăia cununii în masă.
Ne-am speriat şi am fugit.

miresele. Puzderie

Nu am oprit însă la rezervaţia de zimbri… nasol, acuma trebuie să mă duc din nou!!

La întoarcere spre Novaci am repetat o bucăţică de traseu, cu o oprire înainte de Petroşani la Peştera Bolii. Nu am găsit Cheile Băniţei… e clar, trebuie să mă mai duc o dată!!
Evident, spre Novaci am trecut prin minunatul defileu al Jiului. Trebuie să mărturisesc că toată povestea asta, de după Rîmnicu Vîlcea până când am coborât de pe Transalpina, a fost pentru mine chiar prima oară când mergeam pe acolo, dar am fost foarte încântată şi de starea drumurilor, şi de trafic (cred că am avut un noroc porcesc, altfel nu-mi explic de ce majoritatea drumurilor erau destul de libere!), şi toate parcurile naţionale pe care le-am străbătut au ajutat mult la bucurat ochiul şi înclinat mobrele.

Aş putea să continui, dar mi se pare că ruta Transalpina- Sibiu – Transfăgărăşan e deja un caz clasic. În rest, Curtea de Argeş, stop la mânăstire, Piteşti, Bucureşti, Vamă. Cum ziceam, eu de fapt mă duceam la mare… cam pe bâjbâite, vorba unui coleg, sau ca EKG-ul pe hartă, dar na, aşa a ieşit. Iniţial mă gândisem să încerc prin Dorohoi – Satu Mare, dar uite că n-am ajuns. Poate la anul.

uite-atata tara am!

 În concluzie:

Ce n-am putut: să străbat nenorocitul ăla de nisip. Nu mai merg cu Honda grea cu bagaje şi cu cauciucuri de stradă prin nisip.
Să urc până sus la Roşia Montană: fix înainte de locul festivalului e o bucată de drum foarte prost, pietriş, pietriş, pietre, şi la un moment dat şleauri şi niscaiva buşteni. Am făcut doar bucata de pietriş, m-am proptit în mijlocul drumului, şi am zis gata, până aici putem.
N-am putut să pornesc cealaltă mobră împinsă, însă am reuşit s-o tractez (!!!) prin parcare…
N-am reuşit să conving Google să mă treacă Dunărea cu bacul, aşa că harta e un pic greşită în Serbia (n-am trecut podul la Smederevo).

 Ce-am făcut: un pic peste 2400km în 12 zile, de două ori mai relaxat decât în primăvară când am făcut cu Roxana dublu în aproape acelaşi număr de zile, multe opriri şi vizite pe traseu, şi un drum pe care îl recomand cu drag oricui vrea să se dea şi pe la noi prin ţară (evident, nu vorbesc de bucăţile de autostradă pe care am fost nevoită să ajung, alea îs strict funcţionale).

_______________________________________
1Dacă zici „păcat că e locuită”, te pleznesc!


Vizualizare hartă mărită

Dacă ți-a plăcut, încearcă și:

Brambura în concediu (I)
La multi ani, Alexa!
Ultrascurtă, despre frică și antidotul ei

13 comments

  1. foarte fain traseul! BRAVO Ina! :*

  2. mersi! chiar ca a fost fain, nici nu ma asteptam sa nimeresc prin atatea locuri minunate.

  3. Am o MAAAAARRREE rugaminte: scoate autoplay-ul de la slideshow ca ma scoate din minti. Vreau sa ma uit la poze in ritmul meu, nu in ritmul unui script. 🙁

  4. Grig, sub poze ai un “stop slideshow”, nu merge daca il apesi acolo? apasa-l…! 🙂

  5. Pai il tot apas. DE FIECARE DATA 🙂 de-aia zic.

  6. aaa.. stai asa ca strig dupa intariri atunci. 🙂 Roxana?????

  7. aaaa, Alex????

  8. Pai si eu pe cine mai strig? :). Ne uitam.

  9. Gata s-a rezolvat 🙂

  10. ce tare, parca am fi aia din desene animate si ne uitam toti in spate catre urmatorul.. acu ar trebui sa strigam la grig, sa vedem daca e mai bine! 🙂

  11. Oh da…. 🙂 E mult mai comod asa. In plus, pozele se pot derula cu click sau cu sagetile stanga-dreapta, asa ca e mult mai comod fara auto-startul ala 😉

    Saru’mana mult, dau o bere cat roata carului cand ne-om vedea 🙂

  12. Din cate citesc eu ati avut un concediu “aparte”. Felicitarile noastre!

  13. draga “ghiduri”, am avut intr-adevar un concediu… chiar deosebit. Dar sa stii ca ar fi fain sa stiu cu cine vorbesc, ca asa nu stiu daca e mai dregaba corect sa ma adresez cu “draga ghiduri” sau mai bine “draga turistice”. Numa zic, fara suparare…

Trackbacks/Pingbacks

  1. Pe unde au mai umblat fetele SlowRide | impresii din lumea mare - [...] imediat şi la Ina, de la care avem, proaspăt-proaspăt, un traseu fantastic prin România, ţara în care noi ne…
  2. Cunoaşte-ţi limitele! Zice o vorbă. Mno bun, şi dacă le ştiu, ce fac cu ele? | SlowRide - [...] era să dau peste cel care venea din spate. Acu’ vreo două luni am făcut aceeaşi mişcare în Serbia,…
  3. SlowRide on the move | SlowRide - [...] s-a dus aiurea prin țară pe principiul pe care am încercat să-l aplic și eu anul trecut: la Vama…
  4. Cel mai mult iubesc România atunci când călătoresc | impresii din lumea mare - […] place să mă plimb în țara asta, de-a lungul și de-a latul, deși uite, când mă duc cu motorul…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *