Oldies but Guzzies

Oldies but Guzzies

Am o admiraţie mare pentru oamenii care sunt în stare să iubească şi să ţină în viaţă motociclete vechi, să se bucure de această pasiune la modul clasic. I-am întâlnit în multe locuri, dar cea mai proaspătă impresie o am din Italia, dintr-un loc în care nici prin cap nu-mi trecea că o să dau de ei. Ne dusesem pur şi simplu să mâncăm, într-un orăşel mic şi pustiu, la o osteria de unde când pleci te întrebi unde sunt picioarele, pentru că nu le mai vezi de burtă. Şi în timp ce îmi căutam eu picioarele, ochii mei s-au proptit în gaşca de Moto Guzzi-uri vechi, de pe la 30 încoace (nu bag mâna în foc, dar aşa scrie pe una!). I-am admirat pornindu-le, amuzându-se, plecând veseli şi relaxaţi mai departe. Încet, aşa cum ne place noua… Vecinii şi gazdele din restaurant ieşiseră şi ei să-i salute şi totul se petrecea pe îndelete, fără grabă. Au făcut zgomot, au plecat, iar peste oraş s-a lăsat din nou liniştea aceea perfectă. Era ora de digerat, după ce înainte fuseseră orele de mâncat iar mai înainte de asta orele de odihnit. Că doar eram în Italia…

Relaxarea s-a dus. Au rămas pozele, pe care vi le arăt şi vouă. Iar mâine aflaţi, pe LumeaMare, unde şi ce am mâncat de ne-am umplut în aşa hal burţile.

Dacă ți-a plăcut, încearcă și:

Singura şansă: copiii să-şi educe părinţii!
Ce-aţi pierdut dac-aţi chiulit
Căutăm drumuri noi prin România

No comments

Trackbacks/Pingbacks

  1. 12 feluri, o singură masă | impresii din lumea mare - [...] cei care urmau sa plece de acolo pe două roţi. Eu i-am fotografiat, Roxana i-a invidiat. Vezi aici la…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *