Ce crezi că știi despre siguranța rutieră în România?

Ce crezi că știi despre siguranța rutieră în România?

-continuare

Nu mai fac nici o introducere. Introducerea e aici. Acolo unde îți spuneam că suntem una dintre țările cu cele mai proaste statistici în materie de mortalitate și accidente pe străzi. Statistici? Iar cifre. Iar o să încerc să fac din ceva sec, din matematică și formule și numere ceva care ar putea ajunge până la tine. Până la colegul meu care merge un pic mai tare și ”forțează” semaforul pe roșu, și nu-și pune nici centura. Da, acesta e un articol pentru un singur om. Poate îl conving.

 O să merg mai departe cu ce am găsit în ETSC PIN Report 2010 (European Transport Safety Council). Uite ce zice un domn din Franța: ”Reducerea vitezei de rulare a fost dovedită ca fiind cel mai important factor în reușitele noastre  recente în ceea ce privește îmbunătățirea siguranței în trafic. În medie, o reducere de 1% a vitezei medii duce la o scădere de 4% în accidentele mortale, însă numai de 3% în scăderea accidentărilor grave.” – Jean Chapelon, expert în siguranța rutieră.

Numărul real al persoanelor rănite în accidente rutiere nu este cunoscut, dar diverse studii arată că el este simțitor mai mare decât în rapoartele oficiale ale poliției. În general, cu cât rănirea este mai puțin gravă, cu atât crește gradul de neraportare. La fel, gradul de neraportarea a rănirilor cauzate de accidente rutiere tinde să fie mai mare în cazul pietonilor, bicicliștilor și motocicliștilor decât în cazul pasagerilor din mașini și a șoferilor. Adică foarte probabil că situația reală este mult mai proastă decât credem.

Totodată, modul în care sunt înregistrate aceste date diferă de la țară la țară. Sunt diferențe care provin din legislație, politicile companiilor de asigurări, resursele forțelor polițienești și calitatea în sine a colectării datelor. Totodată modul de definire a conceptelor diferă, deși mai nou 16 țări din UE au ajuns la definiții similare ale ”rănirilor grave”, respective ”petrecerea a cel puțin o noapte internat în spital”.

Ceea ce ne duce la punctul următor.

Rănirile din accidente rutiere nu sunt recunoscute ca fiind o problemă de sănătate publică.  A îmbunătăți condițiile de trafic înseamnă a folosi mai puține resurse pentru internări, reabilitare și servicii de urgență.  A crea condiții pentru bicicliști și pietoni astfel încât aceștia să poată circula în siguranță ar facilita alegerea unui mod de viață mai sănătos. Sunt mulți profesioniști din sistemul medical și în special cel de urgență care se pot folosi de impactul emoțional și de autoritatea morală care derivă din faptul că ei sunt martori la atâtea și atâtea tragedii care se petrec pe șosele, profesioniști care pot veni în sprijinul celor ce promovează siguranța rutieră. Un accident se poate întâmpla într-o fracțiune de secundă, însă consecințele sale se întind pe parcursul lunilor de recuperare, anilor sau chiar toată viața.

O să fac o mică paranteză aici să-ți zic numai două (hai trei) vorbe despre tata. Da, al meu. Nu despre un număr  scos din statistici și rapoarte. Tatăl meu pe când avea vreo 22 de ani a fost agățat de o mașină, o rabă, și târât pe șosea vreo 20 de metri. Pe sub mașină pe acolo. Era la o lună de la nuntă, avea multe visuri în cap și dorințe de îndeplinit. 22 de ani. A suferit repetate operații, în care îi mai tot scurtau din piciorul rănit, că se tot cangrena. Ba de la gleznă i l-au scurtat, ba de mai sus, ba de la genunchi. A stat agățat pe patul de spital nu mai știu cât timp cu niște cărămizi ca și contragreutate, ca să îi repună șoldul la loc. A avut proteză toată viața, făcea click-clack când mergea, și a mai pierdut din visurile alea de început. Eu nu eram pe vremea aceea, e doar o poveste pe care o știu de la mama. Care a trăit-o  la o lună de la nuntă.  O poveste de familie. Închis paranteza.

Revin la cifre seci, care, nu-i așa, nu îmi / îți/ îi zic mare lucru.

După International Brain Injury Association, accidentele rutiere sunt responsabile pentru 50% din numărul total al leziunilor cerebrale și sunt principala cauză a acestor leziuni la persoanele sub 65 de ani. Și mai mult de 50% din leziunile măduvei spinării sunt provocate tot de accidentele rutiere.

Ce-ar fi de făcut?

Sunt trei aspecte majore şi incredibil de uşor de respectat  cu un pic de bunăvoinţă. Atât trebuie, un pic de bunăvoinţă:

Dacă am scădea viteza medie cu numai  1km/h pe toate categoriile de drumuri din Europa, ar însemna că în UE peste 2200 de morți ar putea fi evitate în fiecare an, 1100 dintre ele de pe drumurile urbane, 1000 de pe drumuri rurale și 100 de pe autostrăzi.
Dacă şoferii nu s-ar fi urcat la volan băuţi, cel puţin 3500 de morţi ar fi putut fi evitate în 2009.
Dacă 99% din pasagerii din maşini ar purta centura de siguranţă, alte 2500 de morţi ar putea fi evitate.

Adică e foarte simplu: mergi mai încet. Nu bea la volan. Pune centura de siguranță. Atât.

 A, păi o să-mi zici că tu nu te sui niciodată la volan băut, că doar știm ce înseamnă asta. Da, dar o să și recunoști, dacă ești sincer, că de depășit viteza, ei asta da, se mai întâmplă. Poate nu te mișcă foarte tare să afli că depășirea vitezei legale e un factor principal în aproape o treime din accidentele mortale și factor agravant în toate accidentele.

Dar uite o frază pentru tine, cel care nu bea la volan dar depășește viteza legală:

Șoferii sunt în general conștienți că riscul de a fi implicați într-un accident crește în momentul în care conduc sub influența alcoolului, dar subestimează foarte mult riscul de a fi implicați într-un accident fatal când depășesc viteza legală. Riscul este similar în condițiile condusului cu 0,5g/L concentraţia de alcool în sânge cu condusul cu 50% peste viteza permisă. Adică: dacă mergi cu 75km/h pe un drum limitat la 50km/h sau dacă mergi cu 180km/h pe un sector de autostradă limitat la 120 km/h, riscul la care te supui este similar cu a conduce cu o concentraţie de  0,5g/L alcool în sânge. Am vorbit un pic cam mult doar despre șoferi, am o cifră „mică” și pentru motocicliști. Pentru ei și pentru pasagerii lor: riscul de a fi omorâți pe șosea este  de cel puțin 18 ori mai mare decât al ocupanților unei mașini pentru aceeași distanță parcursă. Poate treaba cu centura nu ni se aplică, însă ce părere ai de depăşirea vitezei în condiţiile menţionate mai sus? Mi-e greu să sumarizez într-un articol care te-ar ține atent(ă) suficient cât să ajungi și la finalul materialului tot ce am citit in ETSC Report.

Mi s-a părut înfiorător însă cu câtă ușurință tratăm toate aspectele ăstea, mai ales gândindu-mă la colegul cu care începusem: nu, nu cred că el conduce băut. Dar nu-și pune centura. Și cam apasă pe pedala aia. Și câți ca el?

Acest articol vine în continuarea materialului făcut pentru campania desfăşurată de Comitetul Național pentru Siguranță Rutieră via Blogal Initiative şi mulţumim pentru rapoartele puse la dispoziţie de către Michelin, o companie interesată de promovarea siguranţei rutiere în România.

Dacă ți-a plăcut, încearcă și:

În caz că vă e dor de noi...
Voluntar, caut timp
Duși cu motorul în India

No comments

Trackbacks/Pingbacks

  1. Castigatori campanie" INSCRIE-TE IN COMITETUL NATIONAL PENTRU SIGURANTA RUTIERA!" - [...] Popa Ina 2. Petre  3. Irina Baragoi 4. Marius Matache 5.  Istrate [...]
  2. Decembrie - Luna cadourilor - D - Petre - [...] workshop-uri despre siguranța rutieră şi unde mă voi întâlnii cu ceilalţi câştigători:  Popa Ina,  Irina Baragoi, Marius Matache, Istrate [...]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *