Voi de ce sunteți “cuminți”?

Voi de ce sunteți “cuminți”?

În prefigurarea următorului nostru articol, vreau să vă întreb, pe aceia dintre voi care respecta regulile: “Ce vă motivează pe voi să faceți asta? De ce și când respectați regulile de circulație?” Nu vreau să știu de ce călcați strâmb ci de ce nu o faceți.

De ce vă încăpățânați să fiți “cuminți”? Chiar dacă scurtătura e deja bătătorită, chiar dacă 5 maşini înaintea voastră au întors peste linia dublă continuă, chiar dacă nu vine nicio maşină când semaforul pentru voi e roşu. Chiar dacă atâtea scuze.

De ce?

Dacă ți-a plăcut, încearcă și:

SlowRide Trailer - Video
Dileme de parcare
Pregătiri de concediu: motocicletă nouă

8 comments

  1. De cand? Din totdeauna … cu masina, cu moto, cu bicla, cu orice.
    De ce nu? Pentru ca nu arunc hartii pe strada, nu scuip pe jos, nu mananc seminte pe banca in fata blocului, nu miros a transpiratie in RATB, nu multe din ceea ce ne transforma in giboni. Si mai ales pentru ca mi-as dori sa fiu si eu tratat la fel …. Intr-o buna zi.

  2. Eu nu ma incapatanez. Dar am inteles ca regulile, contrar parerii populare, sunt facute cu un scop bine definit, nu pentru a fi incalcate. Am descoperit ca daca merg, in oras, si cu 50km/h si cu 100km/h, la semafor tot trebuie sa ma opresc. Si e mai usor sa opresti de la 50km/h decat de la 100km/h. Apoi, ce-i aia sa tot tai benzile duble, continue si oricum ar fi ele? Ce-i ala mers pe contrasens? Eu am o vorba: singurul loc unde te poti grabi e la cimitir. In rest, timpul este suficient pentru toti. Singura regula pe care o mai incalc e cand fortez verdele, dar o fac din motive de siguranta: am viteza prea mare si risc incercand o frana brutala.
    Apoi, uneori abia am bani de benzina, de consumabile, de asigurare, etc. De unde bani si de amenzi sau de spagi?
    Un alt motiv ar fi ca-mi place sa raman fara pata. Sa ma opreasca politia si sa ma simt un “proscris”? Cum? Depasind cu 30km/h viteza legala. E o gluma proasta si oricine poate face asta. Rebel, da, dar nu cu chestii d-astea minore.
    Iar cel mai important motiv e ca prefer sa-i stiu pe toti in siguranta. Si cum pot fi ceilalti in siguranta daca eu nu le ofer, din partea mea, siguranta? Ce-i aia sa alergi cu 120km/h de la semafor la semafor, cand poate la mijlocul bulevardului se ascunde o trecere de pietoni de unde ar putea sari oricand un copil? Daca-l omor, mi-as putea ierta vina de a fi ucis o fiinta nevinovata?

  3. Cu motorul incerc sa nu le incalc.Uneori se intampla sa le incalc fix pentru siguranta mea. Suna ciudat si paradoxal, dar in traficul din Bucuresti chiar sunt nebanuite caile Domnului 🙂
    In 95% din cazuri nu le incalc din principiu. Sunt reguli si trebuie ca fiecare roman sa le respecte ca atare, nu sa le inteleaga. De multe ori par si sunt poate ilogice. Pe mine m-a schimbat mult o aventura pe drumurile din Elvetia, te invata sa ii respecti pe cei care repecta legea. Pt noi e frustrant, pt ei e un mod de a fi…civilizat.

  4. Am realizat, la un moment dat, ca harababura, nervii, ambuteiajele din strada, incep atunci cand ignoram regulile si alegem sa actionam pe apucate, dupa reguli proprii si conjuncturale. Fireste, mi-am dorit ca asta sa se schimbe si tot ce am putut sa fac a fost sa incep cu mine. Cred ca nu ar trebui sa uitam ca regulile nu “sunt facute pentru a fi incalcate” ci pentru a ne ajuta sa functionam cat mai bine, social.

  5. Marinouskin

    Respect regulile pentru ca asa am fost educata. Sa respect regulile societatii in care traiesc, cel putin din momentul in care ies din casa mea.
    Eu chiar nu incalc regulile circulatiei rutiere pentru niciun motiv. Niciodata nu ma grabesc cand sunt la volan pentru ca riscul pe care mi l-as asuma ar fi mult mai mare decat acela generat de o intarziere, oriunde m-as duce.
    Deosebit de important a devenit pentru mine sa-mi invat copilul acelasi lucru. Intamplator si dintr-o mare nefericire, am putut sa construiesc acest tip de educatie rutiera in comportamentul fiului meu, din momentul in care ne-a decedat un prieten motociclist intr-un accident. Am putut sa “exploatez” nenorocirea si sa-i explic toate implicatiile nerespectarii regulilor circulatiei rutiere. Pas cu pas, a invatat despre reguli, despre incalcari, despre moarte ( ca nu-i reversibila), despre nefericirea familiilor, despre crucea pe care trebuie s-o duca toti.
    In timp, am observat ca exact cel care respecta regulile e “smecher”!

  6. Cand am condus (putin timp prin cls a XII-a) am respectat regulile pentru ca preferam sa nu risc eu sa fac accidente…si asa e plin de idioti pe drumuri.
    Acum ca sunt in general pasager prefer sa merg in masina cu soferi care conduc regulamentar. Ba o data m-am dat jos din masa ca soferu bause vreo 3 beri si s-a oferit sa ma duca acasa. Am mers pe jos, merci.
    Daca vrem respect pe trotuare sau drumuri, trebuie sa oferim respect.

  7. e buna intrebarea ta… eu am avut momente cand le respectam mai putin. mi-am dat seama ca regulile de circulatie (ca de ele vorbim) sunt create cu un scop. poti sa alegi sa nu le respecti; in prima faza nu se va intampla nimic. doar suntem obisnuiti sa nu respectam regulile, sa inventam noi reguli ba chiar sa ne certam la sange cu partenerii de trafic ca fiecare avem “regulile” proprii in buzunar. dar asta creeaza un precedent periculos. trebuie sa te opresti. azi fortezi galbenul, maine fortezi rosul si poimaine treci pe rosu plin. te gravesti dar dupa aia inevitabil va urma un accident. mai devreme sau mai tarziu in functie de norocul fiecaruia. dar inevitabil… in general iluzia ca ai economisi timp incalcand regulile de circulatie este fatala.
    dar asta este. unii nu invata decat din greselile proprii.

  8. Vă mulțumesc pentru răspunsuri.
    Continuarea: mâine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *