Câtă izmană bag?

Câtă izmană bag?

Din poveştile de începător pe care mi le aduc aminte cu plăcere, e una dintr-un început friguros de sezon, în care se încerca organizarea unei ieşiri scurte (ca să ne mai luăm o doză, că eram stătuţi). Unul dintre prietenii chemaţi la ieşeală, a întrebat:

„Ieşim pe autostradă? Câtă izmană bag pe dedesubt?”

Ei, iaca întrebare bună, că doară şi pe final de sezon se potriveşte: cum te îmbraci când ieşi la plimbare şi afară e foarte frig? O să zic din experienţele mele pentru că eu sunt friguroasă de zici că m-am născut în miezul verii, dar tare mi-aş dori niscaiva ajutor de la cei care chiar merg în sezonul rece şi care poate sunt mai în temă decât mine. În plus, sunt pro reduceri şi promoţii ca tot românul, aşa că deşi ştiu că sunt materiale high-tech care sigur pot să facă minuni, hai să păstrăm totuşi discuţia în nişte parametri (din punct de vedere al costului) pe care ni-i putem permite. Aviz începătorilor: nu trebuie luate toate odată, ci pe rând, în ordinea necesităţilor arzătoare.

Pe la cap, că şi peştele tot de la cap se strică, trebuie să ajungă cât mai puţin curent. Altminteri muculeţ, lăcrimuţ, ceiuleţ, migrenă, sinuzită, trist. Am încercat o variantă de „mască” care vine peste jumătate de figură, şi care se prinde cu arici la ceafă. Nu o recomand neapărat pentru că fiind destul de grosuţă şi stând ea lipită de mutră, te cam incomodează. Însă, varianta doi, e mult mai bună: o cagulă windstopper. E mai groasă decât una de bumbac normală (eu merg cu cagulă şi vara, deci clar iarna voiam ceva mai consistent!) şi-n plus coboară şi pe piept împiedicând intrarea curenţilor de aer în zona gâtului.  Pentru vizieră, anti-aburire, musai un pinlock, care are şi el rolul lui în păstrarea căldurii, altfel trebuie să deschizi geamul să te dezabureşti şi intră curentul.

Pentru corp… „sky is the limit”1. Am mers cu jumătate de dulap pe mine: pulover, bluze, maieuri care intrau până-n cizme, polar, vestă, mesadă şi, dacă s-ar fi putut, şi-ncă o geacă. Şi toate una peste alta dacă mai încăpeam şi eu, miez, înăuntru.  Nu-i a bună. Nu te mai mişti, nu mai eşti mobil, eşti înfipt în haine de zici că te-o ghipsat cineva de jur imprejur. Nu mai vorbesc de componenta estetică… aia e pierdută pe veci.

manusi de iarna. suprapantaloni. genunchere. restul e pe dedesubt!

Soluţia a fost simplă şi de data asta, o bluză minune de la prealăudatul Louis, tot windstopper, care are pe partea din faţă două (sau trei? Ia stai să verific!) straturi de material: care pentru a împiedica vântul, care pentru a permite corpului să respire, să transpire, şi să nu rămâi umezit pe dinăuntru. Dar între noi fie vorba, tot mai bag şi un polar. Că nu se ştie niciodată.

Mănuşile – de iarnă. Nu există altă variantă. Am mers cu de-acelea de vară, cu perforaţii cu tot, şi aveam senzaţia că trebuie să mă opresc ici – colo să mai strâng din degetele pe care le pierdeam pe drum… Şi nu, nici manşoanele încălzite nu te salvează, pentru că au prostul obicei să fie încălzite pe o singură parte. Deci, mănuşi de iarnă şi cu asta basta.

Pantaloni – am avut inspiraţia, absolut în necunoştinţă de cauză, ca printre primele mele bucăţi de echipament să îmi iau o pereche de supra-pantaloni, de-aceia care se închid cu fermoar pe laterale. Minune zău, la casa omului friguros. Evident, şi pe aceştia îi luam peste te-miri-ce, de la colanţi la blugi. Iar momentul acela când faci un streap-tease în birou şi apoi tu rămâi tot în pantaloni…  nepreţuit. Ca şi figurile colegilor.

Cizmele nici măcar nu-s un subiect demn de discutat aici, e clar că sunt singura cale. N-aş recomanda bocanci normali, deşi în primele mele ture şi eu am mers aşa: nu sunt construiţi să apere piciorul, glezna sau să-ţi rămână în picioare în momentul unui impact.

Şi să nu uit: brâu şi genunchere. Brâul poate fi redundant în momentul în care geaca se leagă la pantaloni printr-un fermoar… dar ce am zis eu până acum? Mie mi-e frig domnule, deci îl port oricum. Iar genuncherele fac o mare diferenţă chiar şi pe vreme mai călduroasă, am încercat să merg numai cu protecţiile incluse în pantaloni, şi nu mi-a fost de ajuns. Mi-era… friguleţ. Nu m-apuc să povestesc acu de reumatisme şi alte trăznai, că oricum suntem tineri şi nu vrem s-auzim de-aşa ceva.

Bun. Acum că am stabilit că eu sunt baba Dochia şi pun toate cele doisprezece cojoace în spinare, hai să vedem, tu cum umbli pe timp rece? Ce soluţii ar mai fi?

 __________________________

1 cerul este limita. Adicătelea, cât încape.

Dacă ți-a plăcut, încearcă și:

Pana din târg nu se potriveşte cu socoteala de-acasă
Pana din târg nu se potriveste cu socoteala de-acasă II
#MyDanube: Pe Dunăre în jos de la izvoare la vărsare

5 comments

  1. Nu prea am “fortat anotimpul” de multe ori ca-s incepator dar din mica mea experienta pot sa impartasesc ca am purtat la un moment dat, peste pantalonii de moto, o salopeta de schi. Pot sa zic ca si-a facut treaba binisor, testata la 4 grade, in afara orasului. Peste o anumita viteza (care o depasa pe cea legala oricum) se strangea tot frigul intre picioare. 🙂

  2. Tehnologia aia veche mi-a salvat mie iernile…despre ce vorbesc ?
    Izmana/trening, apoi blugi, pulover, flanela si mai gaseste omul prin debara, peste toate astea un costum de schi, apoi…salvarea vine dinspre partea de racire fortata cu aer a motorului, de la biata Mobra !
    Peste orificiul de evacuare a aerului cald venit de la turbina, se fixeaza cu 3 suruburi o piesa ca o tulumba de facut carnati, un furtun de cauciuc al carui capat se baga pe cracul pantalonului din dreapta.
    Costumul de schi se va umfla cu aer cald ca omuletul din reclama lui Michelin !
    Nu va fi perfect dar e mai mult decat nimic.
    Testat de mine dar are si dezavantaje, nu se poate aplica la alte tipuri de motoare.

  3. @ sm: pai nici nu-i bine sa fortezi,ca oricum pe langa frigul paralizant ar mai fi si problema aderentei care zboara pe fereastra… Dar stiu entuziasmul asta, in primul an am mers cat de mult am putut, pana spre sfarsitul lui noiembrie, ba chiar am iesit si de un Mos Nicolae. Stiu ca-a altii care merg toata iarna.. insa nu-i de mine.

    @george: No way. Nu exista asa ceva :))))) Tu vorbesti serios??? pictures or it didn’t happen! 🙂

    Si ca sa vezi ce inseamna poetic justice: aseara am iesit in oras unde trebuia sa stau nemiscata mai mult de o ora in frigul care fu… Am prestat imbracata corespunzator, de la sosete+ ciorapi de lana, + blugi, colanti si suprapantaloni, cu maieu, bluza, windstopper, polar, pulover, geaca, caciula, manusi, fular… Cred ca am uitat ceva!:)

  4. Oh, asta se intampla prin iarna lui ’85, pozele pe vremea aia se faceau doar la nunti si la botezuri.
    Si apoi nu se mai fac motoare cu racire fortata de aer.
    Dar ca sa vezi ca s-au mai gandit si altii, uite un link util:

    http://www.gizmag.com/entrosys-motorcycle-air-conditioner/14205/

  5. Aaaa, acum s-a facut lumina si la mine 🙂 Am inteles. Totusi, mare pacat ca n-ai poze.

Trackbacks/Pingbacks

  1. 8 lucruri învățate în 8 ani de motociclism | SlowRide - […] să te oprești pentru orice ajustare. De exemplu când ți-e frig și nu te oprești să mai pui o…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *