Pelerina mea sau tehnica omului invizibil

Pelerina mea sau tehnica omului invizibil

În Harry Potter exista o pelerină pe care personajele şi-o puneau pentru a deveni invizibile şi pentru a circula nestingherite pe culoarele şcolii de magie. Din păcate pentru noi, motocicliştii, purtăm o astfel de pelerină fără să ne dorim şi circulăm pe şoselele patriei ştiind că niciun fel de vrajă nu ne poate feri de neatenţia altora sau, şi mai rău, de propria neatenţie sau autosuficienţă. Şoferul care ne-a omorât un prieten spune că nu l-a văzut şi, oricât de revoltată aş fi, îl cred. Nu spun eu acum ceva original, cred că au mai spus-o şi alţii înaintea mea, dar îmi imaginez că nu există mulţi oameni care se suie în maşină de dimineaţă spunându-şi: “ieri nu mi-a ieşit, dar astăzi sigur omor un motociclist!”. Iar dacă astfel de şoferi există nu pot decât să mă bucur de pelerina pe care o am şi să-mi văd titpil de drum, poate că nu mă observă.

Cât de tiptil? Păi fetele fac uneori mişto de mine spunând că sunt întruchiparea mersului slow, chintesenţa SlowRide. Nu că m-aş lăuda cu asta, uneori îmi e şi mie puţin greu cu propria lentoare, dar mi-am promis mie şi familiei mele care mă vrea acasă şi nu pe un norişor, că voi face tot ce pot ca să evit eroismele şi că nu-mi voi depăşi niciodată propriile limite, dacă nu mă simt pregătită pentru asta sau dacă nu am un motiv suficient de bun. Şi nu am găsit nici măcar un motiv, bun sau prost, pentru a merge pe stradă ca şi cum ar fi toată a mea sau pentru a merge mai repede decât am chef şi simt ca pot.

Revenind la pelerina din poveste, din tot ceea ce am citit pe la începuturi despre condusul preventiv, cred că trucul care mi-a rămas cel mai bine înfipt în minte a fost tocmai aceasă teorie a omului invizibil: sa mergi pe motor ca şi cum nimeni, în nicio situaţie, nu te-ar vedea. Dar cum nu mi-ar fi sunat prea bine un site care să se cheme InvizibleRiding, am ales să mă iau după al doilea element de maximă importanţă, în topul personal. Şi pentru alte câteva motive pe care le-am expus în articolul De ce SlowRide şi nu SafeRide.

Iar am amestecat subiectele, dar zău dacă ştiu ce să îţi spun mai mult de atât: când pleci din faţa casei, când depăşeşti, când treci interesecţia pe verde, când te apropii de o trecere de pietoni pe care nu e nimeni, când maşina care va face stânga încetineşte şi pare să te vadă, când maşina care iese de pe o străduţă lăturalnică a oprit iar şoferul se uită (oare?) spre tine, când schimbi banda după ce ai semnalizat corespunzător, când frânezi, când ocoleşti un obtacol, când îţi lăcrimează un ochi sau îţi vine să strănuţi, nu uita nicio clipă că EŞTI INVIZIBIL, CĂ PORŢI PELERINA. Mai bine încetineşte şi asigură-te de două ori că ţi se face loc, că eşti cu adevărat văzut, că şmecherul nu a forţat culoarea roşie, că poţi frâna, că îţi poţi permite să închizi ochii pentru o secundă sau două, cât durează un strănut.

Restul nu contează. Dacă ai fost doborât tu eşti cel rănit, în cele mai multe dintre cazuri. Iar părerea ta despre şoferul care, în ghinionul şi ignoraţa lui, nu te-a văzut, nu te ajută la nimic. Mai contează că tu îi pui IQ-ul la îndoială sau că îţi ies cele mai crîncene înjurături pe gură când fierul e pe jos şi ceva oase s-au rupt? Mă tem că nu. Ba dimpotrivă, dacă mai ai glas să înjuri, mai bine foloseşte-l pentru a mulţumi cuiva, acolo sus, că poţi vorbi încă.

Cum faci asta, cum să nu uiţi că eşti invizibil, când tu ţi-ai pus pe tine toate culorile curcubeului, inclusiv benzi reflectorizante, când ţi-ai pus tobe care să te anunţe de la capătul celălalt al Bucureştiului, când ştii că e imposibil să treci neobservat? Păi e simplu: uită că ai toate astea şi lasă-i pe ceilalţi să decidă dacă eşti sau nu vizibil.

Thassos_1196Foarte mulţi şoferi nici măcar nu-şi alocă un timp special, înainte de a pleca de pe loc, pentru a-şi regla cum trebuie oglinzile. Unghiul mort e undeva pe ultimul loc. Nu şi pentru tine, Doamne fereşte, la ce nume urât are cred că e bine să ţii cont de el! Eu una prefer să nu stau în punctul mort decât în momentul în care nu am încotro şi trebuie să depăşesc. Stau ori în spate ori în faţă, chiar şi în coloană. De multe ori rămân o vreme în spatele maşinii ca să mă asigur că şoferul s-a uitat măcar o dată în retrovizoare şi să sper că îşi imaginează că aş putea trece pe lângă el (observă din chiar această propoziţie cât de relativ e totul!). După care nu mă bazez pe asta şi mă comport tot ca omul invizibil. A! Şi nu tratez maşinile din coloană precum jaloanele din polygon, nu fac slalom printre acestea în timp se deplasează, poate că nici atunci când stau, dacă nu am cine ştie ce de câştigat din asta. Ştiu că o să vii acum cu o grămadă de argumente dar nu mă las uşor impresionată, viaţa mea e cel mai important argument şi nu mă grăbesc deloc, absolut deloc să scap de ea.

Tehnica omului invizibil nu e comodă. Ne naştem cu dorinţa de a ieşi în faţă, de a atrage atenţia, de a fi băgaţi în seamă şi e foarte ok să ne dorim asta. Dar pe şosele afirmarea e mai puţin importantă decât siguranţa. Şi orice se învaţă. Aş fi putut să îţi dau mai multe sfaturi despre cum să te faci vizibil în trafic. Dar prefer să te rog pe tine să mă ajuţi, să mă completezi cu asta. Sau poate că vom vorbi altădată, pe îndelete, doar despre asta.

Până una alta acordă-ţi şansa de a fi văzut. Poartă şi tu pelerina, în mod conştient. Şi vino acasă în siguranţă, la cei care îţi vor acorda toată iubirea şi aprecierea de care ai nevoie.

SlowRide DSC_0522

Dacă ți-a plăcut, încearcă și:

Cum să te asiguri corect
Despre lucrurile bune
Cum a fost la Povești pe 2 roți cu Micadu

7 comments

  1. Cred ca ce spui tu e in special valabil pentru Romania unde noi soferii nu suntem inca total obisnuiti cu motociclistii. De multe ori par sa apara de nicaieri si ne dam seama ca nu i-am vazut in oglinzi. Modul tau de a conduce ajuta. Chestia asta cu slalomul si mai ales cu trecutul printre masini nu e nuai ilegala dar si extrem de periculoasa. Nu zic ca eu as reusi sa stau in spatele unei masini in coada fara sa fiu tentata sa ma strecor, dar, rational vorbind, asa e cel mai sigur.

  2. Eu cred că în lipsa unei “pelerine” putem lua în considerare axioma nu ştiu cui (am uitat cine a zis-o primul)şi anume:
    “Pentru un accident e nevoie de doi”
    A demonstrat la momentul acela, cu o mulţime de exemple luate din viaţa de zi cu zi, că în proportie zdrobitoare, ceva în jur de 95% …poate 98%, majoritatea se puteau evita şi anume prin conducerea preventivă nu a iniţiatorului accidentului ci a victimei.
    Un exemplu clasic: pe o şosea, dacă în faţa ta se întâmplă un eveniment, toţi au tendinţa de a frâna brusc şi cu roţile blocate se înfing în acel eveniment. Soluţia ar fi o mişcare uşoară de evitare, iar ieşitul în afara şoselei sau o accidentare laterală e de preferat uneia frontale.
    Probabil că aşa e, dacă mai ai timp. Dar timpul ţi-l faci aplicând regula celor trei secunde.
    Mi-am adus aminte de persoana respectivă, era fostul şef al Rutierei Romane, col. Victor Beda, prin anii 70-80.

  3. Andrei Mihalik

    Adevarat articolul! Si universal. Nu doar pentru Romania. Tin minte spusele unui coleg cand inca intrebam in stanga si dreapta ca sa imi dau seama daca motocicleta e de mine, coleg al carui tata este instructor de motocicleta… apropo de masina care iti intoarce in fata de pe sensul opus…”chiar daca masina aia are aprins cel mai mare firmament cu neon in care iti spune ca, da, te-a vazut…. nu o crede. Anecdotic, desigur, dar, de fapt, esenta de supravietuire. A, strecuratul printre masini.. am mai avut discutia asta mai demult. Da, e permis legal in Romania… dar cred ca este, de fapt o greseala majora in legislatie. vorbim la nivel pseudo-filosofic, desigur. Dar e, de fapt, o lege care incurajeaza “crosetatul” in trafic. Incurajeaza tratarea unei situatii de trafic ca pe o etapa dintr-un joc de Playstation. Banalizeaza. Imagineaza-ti ca, de fapt, cand depasesti in coloana, sari sintr-un unghi mort al masinii din fata in unghiul mort al masinii urmatoare… E un fel de “ruleta ruseasca” dar nu doar cu un singur glonte in revolver… Si e legal… In Romania…

  4. Cam asta e si senzatia mea, am patit-o sa ma asigur si apoi brusc sa apara un motociclist unde nu era. si nu era in unghiul mort, am oglinda retrovizoare mult mai lunga care imi largeste mult unghiul vizual. pur si simplu motorul iti permite sa faci slalom sau sa ai o acceleratie mult mai rapida si atunci conducatorii auto, chiar si cu respect vizavi de motociclisti si care se asigura pot fi luati prin surprindere de aparitia brusca a unui motor.

  5. Da, voi aveti dreptate, cam astia sunt factorii:

    A) soferii nu ne vad. Expresia asta cu motociclistul aparut din senin e atat de raspandita.. si totusi, daca voi intreba pe colegii mei motociclisti vor zice ca nu stiu pe nimeni capabil sa apara din pamant din iarba verde precum proverbialul spiridus… E vorba de cultura moto (care ne lipseste), de mersul complet haotic al unora (cu care din pacate suntem asimilati mai multi, pentru ca deh, e mai usor sa observi pe unul care face slalom sau giumbuslucuri in trafic, decat unul care merge normal si corect: a trecut, l-ai uitat. P-ala de merge in picioare pe sa nu-l uiti asa usor. Stiu, pt ca l-am vazut eu.).
    B) It takes two to tango. Drept e ca poti sa te zborsesti ca prostul pe asfalt si singur, eu stiu ptr ca am incercat de vreo 4 ori cel putin, si-am izbutit cu maiestrie de fiecare data. Insa, citeam la un moment dat un articol al unuia care scria pe teme de siguranta moto in alta tara: Nu e treaba mamei din SUV care-si ia copilul de la fotbal (na belea cate cuvinte ptr “soccer mom”) sa ma fereasca pe mine in timp ce vorbeste la mobil! E treaba mea sa ma feresc de asa ceva.
    C) am mai auzit povesti de astea: soferul s-a uitat la mine si tot spre mine a virat. Suna incredibil, dar cred ca e o problema de perceptie, nu stiu de unde vine, dar am sa studiez fenomenul. Da, s-au uitat ochi in ochi, apoi nu i-a dat prioritate motociclistului. Acolo invizibilitate!

    @george: bun sfat, ala cu accidentarea laterala vs frontala. Sper sa n-am ocazia sa-l aplic, dar o sa incerc sa-l tin minte.
    @andrei: excelenta asta cu sari din unghiul mort al unei masini intr-al masinii urmatoare. Pot sa te citez? 😀

  6. Da, da, super buna asta cu saritul dintr-un unghi mort in altul! Ca si cea cu ruleta ruseasca!

    George, cred ca as fi vrut sa il cunosc pe domnul Beda.

    Am mai gasit o chestie bine zisa pe undeva pe net, mi-a placut mult: “Some Are Born Blind, Others Practice”.

    Indiferent de legislate, de obisnuite, de…, de… atentia se exerseaza, exact ce am spus si eu in articol. Si omul invizibil se exerseaza 🙂

  7. Chestia cu “S-a uitat la mine si dup-aia s-a bagat” se intampla des. Pentru ca majoritatea soferilor merg pe “pilot automat”, si cand se asigura se uita dupa o masina. Vad 2 roti, creierul le spune “Nu e o masina in spate” si se baga. Iar dupa zic “Nu te-am vazut, de unde dracu ai aparut?”

    Asta e, trebuie sa mergem cu grija, paranoia aici e folositoare. Mergi de parca te vaneaza toti. Si tobele sparte nu te ajuta, contrar superstitiilor pe care le au multi motociclisti. Maneaua la maxim din habitaclu bate intotdeauna toba.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Brambura în concediu (VIII) | SlowRide - [...] sentimentul că trebuie să ne adaptăm rapid la „pelerina invizibilă” de care vorbea Roxana aici şi cu tristeţea locurilor frumoase…
  2. Moto Siguranță la Cluj | SlowRide - [...] al șanselor pe care noi înșine ni le acordăm în trafic. Ca motocicliști știm prea bine că nu vom…
  3. Motocicliștii de sticlă | SlowRide - […] mai știi și alte motive care contribuie la invizibilitatea noastră atât de periculoasă, ajută-ne să completăm […]
  4. Strălucitor | SlowRide - […] la dânsa ba. A fost un ”impulse buying” dar cum îl socot a fi în direcția siguranței și-a vizibilității,…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *