Cum a fost la Povești pe 2 roți cu Micadu

Cum a fost la Povești pe 2 roți cu Micadu

În primul rând toți, dar absolut toți care au fost în sală pot să-ți spună că ai de ce să îți pară rău că nu ai venit. Știu eu pe cineva care s-a rătăcit ca proverbialul în găleată și sigur își dă pumni în cască. Numa zic.   Altcineva, înainte să începem, s-a uitat la Alex și văzându-l un pic mai retras și pe deasupra și îmbrăcat la costum (din acela care funcționează cu cravată, nu cu protecții), a crezut că poate e mai timid așa de felul lui.

Și-a cerut omul scuze pentru ținuta ușor scorțoasă, venea de la muncă.  Apoi a început să vorbească. Moment în care vraja a început și-am ținut-o tot într-un râs. Andreea puncta momentele cheie, să nu ne scape ceva, sau mai completa pe ici pe colo, noi eram ca la concertele rock „we want more!”, de-am încercat până și-un bis…

După mine a fost una dintre cele mai reușite ediții de Povești. Să-ți zic de ce.

M-a impresionat mult curajul lor. Să stai la o masă să iei decizia că pleci vreo 9 luni prin lume, orice-ai zice, e o decizie curajoasă. Sau asta, sau vorba prietenilor lor: ”mă, tu vrei să scapi de nevastă” (Alex și Andreea fiind căsătoriți de-abia de câteva luni când au plecat). Nu e cazul, s-au întors împreună cu bine și emană multă energie pozitivă amândoi.

Am încremenit la câteva imagini care arătau starea drumului în anumite părți ale lumii, de exemplu spre Machu Picchu, o bucată de drum sub formă de pod de lemn, șubred, ud, strâmt, o prăpastie în stânga și-un șuvoi de apă în dreapta. Nu, nu există balustradă, și cu jale am descoperit: nu există nici două benzi, deși drumul era cu două sensuri. Merge pe principiul: dă-te tu, că eu sunt mai mare.

Răbdarea. Să stai 3 zile într-o graniță?? Asta după ce înainte avuseseră experiența echivalentă a urcării motorului vreo două etaje de bloc. De ce… trebuia să fii cu noi ca să afli, sau poți să citești pe site-ul micadu.ro.

Experiența în sine. Deși au amândoi permis de categoria A, Alex este cel care a condus, și după cum spune el, era începător când a pornit.  După 56000 de km nu cred că mai e chiar începător. Însă, ca să faci așa cred că ceva trebuie să fii în primul rând o persoană foarte adaptabilă. Când s-a întâlnit prima oară cu offroad-ul, a crezut că poate ocoli. (Eu îl înțeleg tare bine.) Până când s-a întâlnit cu alt domn motociclist, care tocmai venea din direcția în care mergeau ei, prin Alaska, care a enunțat  un adevăr evident: ”Dude. You’ll have to learn offroad”. La fel în Mexic, unde traficul pe un sens se întindea și pe contrasens, ba chiar și pe marginea contrasensului… ”Haos creator”, cum l-a numit Alex. Sau cum să driblezi elanul când te duci noaptea la (pardon) budă. Nu, nu elanul creator, ci pe-acela cu coarne. Și tot așa.

Sufletul pus în povestea asta. Da, e normal, suntem călători, suntem motocicliști, însă… când faci un pas mai departe, când prezinți cu mândrie țara ta în fața lumii mari, și mai ales, când de 1 Decembrie  îi rogi pe cei pe care i-ai cunoscut să spună un ”La Mulți Ani!” României… ei nu știu cum să spun, dar se vede sufletul frumos, iar pe mine asta m-a emoționat teribil.

Simt că îmi năvălesc ideile într-o dezordine generoasă, atât de multe aș vrea să îți mai povestesc încă despre treaba asta. Și ideea că noi am auzit doar 3 povești, din 3 puncte diferite, pe când ei au avut nouă luni de aventuri mă roade la maxim… Păi câte ar mai fi încă de spus! Îmi vin idei dubioase: să-i sechestrăm într-o pivniță până povestesc absolut tot. Ce zici? Dar cum așa ceva nu se poate (sigur trebuie să fie o lege pe undeva care zice că n-ai voie să vâri oameni în pivniță împotriva voinței lor), mai bine să-i susținem să scrie o carte! Sper ca acesta să fie următorul proiect al lui Alex și al Andreei.

Mulțumim Micadu pentru poveste!

Dacă ți-a plăcut, încearcă și:

4 invitaţii pentru voi la Bucharest Wheels ARENA
Cunoaşte-ţi limitele!
Cum a fost la Poveşti din LumeaMare pe 2 roţi

5 comments

  1. Apropo de sechestratul in pivnita: legea ca legea, da’ tu cat crezi ca rezisti acolo? Mai ales ca a inceput sezonul de mobreala :))
    SPER sa scrie o carte ca material au suficient.
    Ai uitat sa zici de clipul ala in care oameni din diferite tari au zis “La multi ani” Romaniei. 😛 Mie mi-a placut mult, mi s-a parut foarte reusit.

  2. Am zis. N-am mentionat ca era clip:
    “când prezinți cu mândrie țara ta în fața lumii mari, și mai ales, când de 1 Decembrie îi rogi pe cei pe care i-ai cunoscut să spună un ”La Mulți Ani!” României… ei nu știu cum să spun, dar se vede sufletul frumos, iar pe mine asta m-a emoționat teribil.” 😛

  3. Gata, am vaz’t.

  4. Prieteni, acuma eu citesc ce scrie Ina si ma cam fastacesc. Cred ca este ea prea generoasa. Noi ne bucuram tare mult ca v-ati simtit bine si speram sa mai avem ocazia sa povestim. Dar va rog, daca mergem intr-o pivnita sa fie una din aia in care se tine vinu’ vechi… ca sa mearga povestile mai bine :))

  5. Ba eu cred ca multi sunt de aceeasi parere cu mine :))
    Daaa, vinul vechi! Buna idee. Sa ne tineti la curent cu proiectele viitoare, da?

Trackbacks/Pingbacks

  1. 285 de zile în căutarea verii - lansare de carte | impresii din lumea mare - […] După nuntă, ca tot omul, au plecat 9 luni în lume, călare pe o motocicletă, din Alaska în Argentina.…
  2. La mulți ani, români! | SlowRide - […] Vă doresc să nu încetați niciodată să învățați și să ne vedem cu bine, să ne povestiți pe unde-ați…
  3. Cum a fost la Povești cu Gabriel Jderu | SlowRide - […] de oameni interesanți care au făcut ceva în domeniul moto, în materie de scris, plimbat, dat în jurul planetei…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *