#MyDanube – Rugăciune

#MyDanube – Rugăciune

Doamne-doamne, atunci când am spus în articolul trecut că ne-a fost greu, habar nu am avut că va veni ziua de ieri. Atunci când am spus că mergem cu mobrele pe Dunăre să ştii că am glumit, era o figură de stil, nu ne propusesem neapărat să ne simţim chiar ca atunci când am merge cu mobrele PRIN Dunăre.

Am plecat din Linz şi mai bine de 450 de kilometri ne-a plouat încontinuu. Ne-am udat, ne-a fost frig, n-am văzut mai nimic în jur, peste 400 de kilometri fără peisaj, fără vizibliliate, fără un răspuns la întrebarea DE CE. Cu emoţii dar şi cu accese de râs, când ne opream şi ne uitam una la alta, cum şiroiam stând liniştite pe mobre, ca şi cum ne-ar fi plătit bine cineva să stăm aşa. M-am întrebat dacă, într-o bună zi cu ploaie, cineva m-ar pune să mă aşez într-o baltă şi să zâmbesc, dacă aş face asta. Ei bine, probabil că nu. Deci ce ne mână? Ce datorie sfântă, ce pasiune, ce inconştienţă? Nu ştiu să răspund. Poate îmi răspunzi tu. Şi te rog eu mult, nu mai da cu atâta ploaie peste noi!

Am oprit la un moment dat într-un loc unde puteam bea un ceai cald şi m-am distrat privind faţa uluită a unui copil. Stăteam în picioare lângă masă şi, ca un melc veritabil ce sunt, lăsam urme, sau mai bine zis bălteam. Am râs imaginându-mi copilul strigând la mama lui: mami, mami, uite, scafandri! Pentru că da, ziceai că am ieşit din lac nu de pe stradă.

Cum după ploaie vine întotdeauna soare, la final de zi am avut şi parte de un premiu. Soarele şi-a scos degetele printr-un nor iar eu atât de tare m-am bucurat de el încât am deschis bine ochii ce altădată s-ar fi schimonosit lăcrimând. Şi în privire mi-au apărut oraşe tihnite cu turla unei biserici drept moţ, un lac umbrit de o fostă ploaie, vii şi livezi luminate în culori aprinse, brazi în două nuanţe de verde şi… atât. Uneori acest atât este suficient.

Multumesc aşadar Doamne pentru că am ajuns cu bine la izvoarele Dunării!

Dacă ți-a plăcut, încearcă și:

Despre Ciarli, în reluare - Invitație la un curs de prim ajutor
#MyDanube - Începutul, unde este începutul acestei poveşti?
Iubim 2 Roți și în 2015

2 comments

  1. Din ce văd eu acolo… E multă verdeață…ploaia e bună pentru plante.
    Plantele produc oxigen, oxigenul e necesar arderilor.
    Motoarele voastre au nevoie de oxigen.
    În concluzie, plouă, mergi. Nu plouă, nu mergi… 🙂

  2. A plouat cat m-a plouat pe mine in toata viata mea motociclistica. Roxana zice ca n-a fost mare lucru. Sau ma rog, de fapt ea e pozitiva si se uita la toate ploile pe care le-am driblet si am fi putut sa le prindem totusi. Eu am zis ca data viitoare.. mai bine in desert 🙂

Trackbacks/Pingbacks

  1. #MyDanube – Plimbare prin Ulm | SlowRide - [...] ne-a plouat şi a trebuit să mergem infinit de mult prin ploaie şi frig ţi-am mai spus aici. Că…
  2. #MyDanube – Plimbare prin Ulm | impresii din lumea mare - [...] ne-a plouat şi a trebuit să mergem infinit de mult prin ploaie şi frig ţi-am mai spus aici. Că ne-am…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *