#MyDanube – Începutul, unde este începutul acestei poveşti?

#MyDanube – Începutul, unde este începutul acestei poveşti?

 

Aşa am o senzaţie că am pornit de trei ori în călătoria asta…

Şi totuşi, începutul l-am simţit undeva după vreo 2000 de kilometri. Ciudat, nu? Acolo, la izvoare, am avut pentru prima oară sentimentul că aventura de-abia începe, că ne aşteaptă toate minunile, că avem multe de descoperit şi de experimentat. Cam pe-atunci am trântit primul chiot în cască (prietenii ştiu ce şi cum).

Şi ca să ne înţelegem: în 2000 de km am trecut deja prin toate gradele de bucurie şi disperare, de la spa şi relaxare în piscină până la o udătură de alt soi, dar la fel de puternică – în vreo 450 de km de ploaie, când nici nu credeam că mai reuşim să ajungem; de la rapiţă şi salcâmi înfloriţi la porţiuni în care nu vedeam nici la 50 de metri în faţă din cauza ploii şi-a ceţei… şi mai avem: căzut mobră peste mobră, rupt oglinda, emoţii cu lanţul, nervi cu cizmele (apropo, Alexa, ştii tu cizmele alea ale noastre, două stângi eu – o pereche tu? Sfat prietenesc: cum vezi primii stropi de ploaie, bagă-te la o benzinărie, înfige două pungi de plastic pe post de şosete şi dup-aia du-te în ploaie. Şi tenişii mei ţin mai bine la apă). Şi tot aşa. Or să vină poveştile pe rând pe rând. E vreme pentru călătorit, şi vreme pentru povestit. Acum m-apuc să strâng explozia din cameră (poate trecem peste ruşine şi vă arătăm vreo poză cu efectele devastatoare ale deschiderii bagajelor în camerele de hotel). Apoi ne suim pe mobrele ude (vorba Roxanei, parcă m-ar plăti cineva să şed în baltă !) şi, la momentul în care scriu aici, ne pregătim de plecat către Ingolstadt.

Să-mi ureze cineva asfalt uscat, vă rog !!!

………………… (o săptămână mai târziu)

Între timp, ploile s-au mai aşezat, drumul s-a întins în faţa noastră, iar eu am revenit la povestea începutului.

Donaueschingen este locul considerat a fi locul de unde izvorăşte Dunărea. Mie mi-a plăcut mult ideea asta: „The official line is that the Danube starts at a spring in the town because the Romans said so.1” – zice Mr. Eames în cartea sa.

Mă rog, tot el mai zice că ar fi un băiat care a citit multă carte la viaţa lui, dl. Claudio Magris, care a pornit o mare polemică despre pe unde ar fi de fapt izvorul, dacă e pe-acolo, dacă nu e, prin ce păduri de pe ce dealuri ai putea să-l cauţi, pentru că domnul acesta nu părea aşa convins că izvorul Dunării este fix în piscinuţa aceea rotunda, Donauquelle. Mie mi-a convenit de minune treaba asta, nu pentru că sunt de acord cu acest Gică-contra al istoriei, ci pentru că nenorocirea de izvor este în renovare, aşa că noi piscinuţă rotundă am văzut numai de după gard, fără fason, fără surle şi fără trâmbiţe.

Pentru că nu mă văd nici pe mine nici pe Roxana hălăduind prin păduri să cercetăm firişoarele de apă şi să ne crucim – ăsta o fi? N-o fi ăsta?, am hotărât că ne ducem după next best thing, şi anume locul de întâlnire al râurilor Breg şi Brigach. Până acolo, să ne înţelegem, nu numai romanii ci şi guvernele diferitelor ţări pe care le traversează Dunărea au hotărât la fel: aici izvorăşte Dunarea. „Hier entspringt die Donau”.

 

_DSC2666

Citeşte mai departe, adevărata „prima parte” a poveştii #MyDanube pe  LumeaMare.ro  Iar dacă vrei să vezi un rezumat vizual al călătoriei de până acum, aruncă un ochi şi în albumul de pe Facebook,

 

1Varianta oficială este că Dunărea începe de la un izvor din oraş (n.a. Donaueschingen) pentru că aşa au zis romanii.

 

Acest proiect este susţinut şi inspirat de:

Tripsta.ro, Ungaria.info.ro, Austria.info/roThe Danube Niederösterreich, Linztousismus.at, Municipalitatea Vienei, Compress RomâniaIngolstadt Tourismus, Germany.travel, Danube Competence CenterSerbia.travel

Dunare Tripsta Dunare Ungaria

Dunare Linz Dunare Krems Dunare Serbia Dunare Germania Dunare Ingolstadt

Dacă ți-a plăcut, încearcă și:

Drum de weekend către mare
Hibernarea, detestată dar necesară
Ce păţeşti când te înhăitezi cu un off-road-er

5 comments

  1. dar sa vedem unde va fi sfarsitul povestii, pun pariu ca va fi si mai greu de gasit 🙂

    si cum stati cu kilometrajul, moto-amazoanelor? ceva abateri relevante? pesemne veti invoca ploaia ca circumstanta atenuanta, nu-i asa? 🙂

  2. N-ai sa crezi dar de data asta Ina a fost minunata, nu ne-am ratacit aproape deloc. Si e drept ca in orase am folosit un GPS, mai putin in Slovacia si acum, in Ungaria si Serbia unde… ups, n-avem hartile pe GPS 😀

  3. Bine fetele! Noroc cu voi ca altfel cine stie ce mai credeam despre sursa Dunarii 🙂
    Va urez ploaie lipsa si soare suportabil 🙂

  4. Multumim Anca! Ne e bine de la Austria incoace, mai putina ploaie si mai mult soare, asa ca e de bine!

  5. Sa stii ca am fost magnifica la orientare, ma rog, cu vreo doua scapari. Ca Roxana a tot zis ca ma lauda, si vad ca… nimic inca :))

Trackbacks/Pingbacks

  1. #MyDanube – Plimbare prin Ulm | impresii din lumea mare - [...] Că ne-a plouat şi a trebuit să mergem infinit de mult prin ploaie şi frig ţi-am mai spus aici. Că…
  2. #MyDanube: De la Kelheim la Passau cu o barcă și două motociclete | SlowRide - [...] din România, de la București. Am fost până la izvoarele Dunării, la Donaueschingen  și acum ne scurgem frumușel la…
  3. #MyDanube – Plimbare prin Ulm | SlowRide - […] Că ne-a plouat şi a trebuit să mergem infinit de mult prin ploaie şi frig ţi-am mai spus aici.…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *