SlowRide on the move

SlowRide on the move

…Unde bag soluția de lentile?  E ultima care a mai rămas pe-afară, restul și-au găsit frumușel loc în cele două cutii, evident după  împins, tras, răsucit, așezat genunchiul pe capac, nu mai contează, au intrat.
Dar soluția? Atât mai am și sunt gata pentru plecarea de mâine.  Asta e, sunt chioară, și e mai bine așa decât cu ochelari.

Am pregătit: viza la ambasadă, nu mă întreba cum, a fost simplu, doar birocrație. Mobra la garaj, moment în care am primit vestea proastă:  Cauciucul tău nu mai face 5000 de km! Trebuie schimbat. Păi da, e cel cu povestea de data trecută, normal că îi vine și lui cu leșin după vreo 17000 de km.

L-am schimbat.

Banii, actele, echipamentul de ploaie, care după cum știm, nu ține la ploaie…  Copii după acte, niște ghiduri printate de aici pentru orașele în care sper să apuc să vizitez ceva.
Un tricou, două tricouri, multe tricouri, mai bine mai las și-acasă. Pisica amârâtă pe o carte, știe că iar plec. Ceva vestă reflectorizantă de luat peste geacă, am văzut eu filmulețe pe internet cum că traficul acolo unde mă duc e cam dubios, mai bine să mă fac văzută.

Hărțile. Deși de data asta n-am mai făcut eu traseul.

Sprayul de lanț, mare cât o damigeană și după câte am înțeles, nici nu e cel mai bun… Fir-ar. Asta e, data viitoare știu.

A noastră e și ea plecată, s-a dus aiurea prin țară pe principiul pe care am încercat să-l aplic și eu anul trecut: la Vama Veche prin Maramureș. Sau cam așa ceva. Teoretic  o culeg mâine de undeva de pe lângă Sibiu și îi dau drumul undeva lângă graniță: o las să se învârtă în continuare singurică, pentru că dacă nu-s atentă, dânsa imediat mă vâră pe offroad, și mie nu-mi place!

A, n-am zis unde plec?

Pardon.

În Rusia, la Sankt Petersburg.

Via Ucraina, Kiev, retur prin țările baltice, Tallin, Riga, Kaunas, apoi Polonia, Varșovia. Sau vițăvercea. Îți zic eu când mă întorc.
Până atunci te las cu câteva povești, deși în ele este mai puțin vorba despre drumuri și curbe, cât este despre opririle pe care  le-am făcut în orașele minunate pe care le-am văzut împreună cu Roxana în plimbarea de astă primăvară de pe firul Dunării în călătoria #MyDanube:

Cum trăiau romanii acum vreo 1700 de ani, de ce nu se inundă Viena, și când e mai bine să mergi în Linz. Restul de povești până prin Wachau le găsești aici pe site. Ah, da, știu că mai avem de scris… dar dacă suntem tot pe drumuri?!

Hai, asfalt uscat să avem, dar mai ales să avem asfalt!

Tu pe unde mai învârți roata vara asta?

Dacă ți-a plăcut, încearcă și:

Interviu cu Lucia Scarpa, fondatoarea Bikers si Nasce (2)
Motocicletele unui rege
Brambura în concediu (VI)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *