Iubim 2 Roți 2015 – ce-ați pierdut dacă n-ați fost acolo

Iubim 2 Roți 2015 – ce-ați pierdut dacă n-ați fost acolo

După cum știți, am fost și anul acesta parteneri media la Iubim 2 Roți, o alăturare pe care o primim cu mândrie și emoție de fiecare dată. Pentru că, aşa cum am mai spus, credem foarte tare în acest proiect. Nu doar pentru că ne sunt teribili de dragi prietenii noştri de la Free Riders  (ceea ce este adevărat) dar şi pentru că nu ne-au dezamăgit niciodată în felul în care şi-au organizat proiectele. Cel mai important argument este însă că vom susţine întotdeauna o mişcare menită să promoveze motociclismul şi să îi înţelepţească atât pe şoferi cât şi pe motociclişti. Pe scurt: gând la gând cu bucurie.

Acestea fiind spuse şi poziţia noastră (părtinitoare) recunoscută, să vă spun ce-am înţeles eu din FESTIVALUL (da, trei zile!) Iubim 2 Roţi, ediţia 2015.

Ne-am înfiinţat la Romexpo de vineri seara, în plin concert Basska.
Şi, ca nişte musafiri serioşi, eram întâi de toate căpiaţi de foame şi de sete, şi apoi de chef de petrecere. Ce bine-au prins micii şi frigăruile şi berea (fără alcool pentru Cosmin şi pentru mine), doar cei care s-au zbătut o zi întreagă pe uscat pot să înţeleagă.
Am verificat rapid oferta de standuri, suficient cât să îmi cumpăr şi cagulă (că oricum niciodată n-am timp să ajung la magazin) şi să ne hlizim cu lacrimi la nişte patch-uri teribil de inspirate.
Iar apoi ce bine-au prins Coma şi Viţa de Vie… aici chiar nu mai trebuie povestit. Oamenii aia te ung la suflet.
Aşa am ajuns să spun, cu ochii mari către extrem-de-obositul meu Prinţ Consort “la prima piesă pe care n-o ştiu, plecam acasă”. Şi-am mai stat o vreme.
Ne-am retras cu greu pe finalul concertului, doborâţi de osteneală dar şi de grija că a doua zi trebuia să fim în picioare la 7.30, apţi combatanţi pentru paradă.

Iubim2Roti_2015_2

Eu recunosc din tot sufletul că marşul moto e cel care mă emoţionează cel mai mult din întreg evenimentul.
Aşa că, având încă somn în oase, oboseală în creier şi doza de cofeină consumată, ne-am îndreptat regulamentar către parcarea C a complexului Romexpo.
Lucrul bun într-o adunare la 9 dimineaţa (unicul, după părerea mea de fiinţă nocturnă) e că nu apuci să căpiezi de cald. Ajunşi la timp, ne-a rămas vreme să socializăm, să ne împrietenim şi să ne pozăm unii pe alţii (adica Ina pe mine şi Cosmin, că eu nu m-aş atinge de aparatul foto nici picată cu ceară). N-au lipsit nici stegulețele legate de oglinzi, cu sigla Iubim 2 Roți, o găselniță nou-nouță, special pentru anul acesta.

Iubim2Roti_2015_6

N-am știut când s-a făcut 10.30. Prin portavoce am auzit că plecarea se făcea în 8 minute. Forfota s-a schimbat brusc. A devenit mai concentrată. Energiile nu se mai disipau. Aveam cu toții aceeași rutină: pornit motorul, echipat, pregătirea de plecare, alinierea.
Ieșirea din parcare a fost ocupată de o platformă. Din difuzoarele orientate spre noi a pornit ”Born to be wild”. Cu un val nou de bucurie, am inceput să rulăm încet spre ieșire. Cum-necum, Ina și-a făcut loc printre ceilalți și a ajuns lângă mine. I-am văzut pe față surâsul zbanghiu și am știut că așa arăt și eu, că așa arătăm toți probabil.
Se mergea greoi la început, poticnit, cu bucurie dar și cu foarte multă concentrare, maximă atenție. Ritmul s-a mai dezmorțit după câteva minute. Am făcut, din ochi, una dintre cele mai frumoase și mai expresive poze ale traseului. Un domn stătea oprit între liniile de tramvai, literalmente în mijlocul drumului. Într-o mână ținea o plasă, din care se ițeau vesele câteva fire de ceapă. În cealaltă avea telefonul mobil, cu care ne filma, zâmbind.
Lângă mine, Ina zbiera ca la montagne-rousse. I-am intrat în joc și am dat glas fericirii ăleia atât de speciale. Chiuiam ca niște copii.
De pe margine, oamenii de ne filmau și ne făceau cu mâna.
Era ziua noastră de glorie. Una pe an. De trei ani.

Pentru un moment am reușit să vedem în lungul drumului și totuși niciunul din capetele coloanei nu se vedea. ”Ce frumoși suntem!” mi-a țipat Ina. Avea dreptate. Eram nespus de frumoși. Așa, aliniați pe două rânduri, pe-o singură bandă și nesfârșiți.
Îmi venea să zbier: ”Acum ne vedeți? Acum înțelegeți că este ȘI strada noastră? Nu DOAR a noastră, dar ȘI a noastră?!
Mi-am înnăbușit într-un chiot mica revoltă. Ce sens avea să stric o stare minunată? Și mai ales, cu cine aș fi avut să mă cert?

Iubim2Roti_2015_12

După paradă am dus motocicletele acasă.
Ne-am regăsit din nou în Romexpo pe la amiază, la o bere cinstită și meritată, măcar pentru trezitul cu noaptea în cap.
Am intrat în verva festivalului pe acorduri zbuciumate de Blade Strings. Tare bine sună copiii ăia (despre care nu știam nimic până atunci).
Am asezonat cu mici și (altă) bere Șuie Paparude, ascultati pe îndelete dintr-un loc special: taman fix lânga bannerul nostru.

Iubim2Roti_2015_13

N-a lipsit (cum ar fi putut?!) nici momentul ”Aproape de voi”. Membrii clubului au urcat pe scenă, cântând binecunoscuta piesă a trupei Cargo. În ecranele promoționale a rulat un colaj foto, care să ne amintească de prietenii căzuți. Am cântat și am plâns cu toții. Pentru Radu, pentru Mădălina, pentru Alex, pentru toți cei care nu au fost în poze, pentru toți ce care nu au mai putut ajunge la festival.

Iubim2Roti_2015_5

Dar ne-am și înveselit apoi, cu Xandria și cu un foc de tabără ca în copilărie, cu acorduri folk de la CaleNDar, cu bere la bancă și la masă (exact așa: pahare câte-au încăput pe-o bancă și pe-o masă). Dar cel mai mult, cu sentimentul cald că aveam prietenii aproape până la sfârșitul lumii, chiar dacă pe unii dintre oamenii ăia nici nu-i știam după nume. Ce-i drept, nici nu conta: îi știam după suflet.

Iubim2Roti_2015_3

A fost un eveniment cu o ofertă bogată, în materie de concerte, de standuri, de activități și concursuri și – mai ales – cu premii consistente (le menționez aici pe cele mai importante: un scuter Yamaha JOG R, o motocicletă,  Yamaha MT-07  și o bicicletă absolut spectaculoasă, Corratec Superbow Race 29”.
Nu ascund că, după prezența copleșitoare din anii trecuți, atât la parade cât și la concerte, am fost dezamagită de numărul evident redus de participanți la ediția a treia a Iubim 2 Roți. N-aș fi crezut că biletul de intrare (25 – 35 lei) ar fi putut stabili o asemenea diferență. Nu într-o comunitate care se plânge că nu îi apără nimeni interesele și că nu pune nimeni umărul la promovarea fenomenului moto-velo. Poate așa suntem noi: ne plângem că nimeni nu face nimic, dar nici nu ajutăm atunci când lucrurile se urnesc, în sfârșit. Tot respectul, cu această ocazie, cluburilor moto care au înțeles să fie aproape de acest festival: Seawolves, Heavy Riders, Slowriders, The Gents, Valah Motors, Roadwolves.

afis_iubim2roti_2015

Am vrut să știu cum s-a văzut festivalul și din interior, de la organizatori.
Surpriza a venit întâi de la vicepreședintele Asociației Free Riders, Mihai Cioca. În loc să mi se plângă (așa cum mă așteptam, recunosc) de lipsa de susținere, mi-a spus senin: Evenimentul a ieșit conform așteptărilor. Acum, în contextul unui eveniment cu bilet de intrare, știm sigur că au fost prezenți prietenii noștri. Pe ei vrei să îi mulțumim, în ei credem, pe ei vrem să îi înmulțim și de la ei învățăm. A fost un eveniment de succes atâta timp cât oamenii nu au regretat că au venit. Participanții s-au simțit extraordinar și asta înseamnă că noi ne-am făcut bine treaba. Până la urmă, să nu uităm că a fost un festival, două parade și două seri de concerte organizate de un club moto.
Cosmin Anton, președintele Free Riders, a completat: Trebuie să le mulțumim tuturor. Participanților, în primul rând. Pentru prezență, pentru încredere, pentru prietenia lor. Și, neapărat, mulțumim tuturor celor care ne-au fost aproape organizatoric: sponsori, parteneri, comercianți, formații. Nu vreau să vorbesc încă despre cifre, despre număr de oameni prezenți, despre încasări și altele.  Important e că oamenii care au fost acolo, s-au simțit bine iar noi mergem mai departe

Iubim2Roti_2015_8

În concluzie vă spun doar atât: ne vedem în 2016, pentru că, m-au asigurat cei de la Free Riders, va exista cu siguranță o ediție Iubim 2 Roți 2016.
Până atunci, mergeți încet. Ajungeți sigur.

Mai multe poze: aici.

This slideshow requires JavaScript.

 

 

 

Dacă ți-a plăcut, încearcă și:

Scrisorica a doua - pentru şoferi
#MyDanube - drumul către Ulm
Întâlnire cu Vlad Haralambie

No comments

Trackbacks/Pingbacks

  1. Povești pe 2 roți în ritm SlowRide | SlowRide - […] pentru tot ceea ce înseamnă motociclism până într-acolo încât au creat un festival – Iubim2Roți, pentru motocicliști, scuteriști și bicicliști,…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *