Exersați, exersați, exersați!

Exersați, exersați, exersați!

Sunt cea mai potrivită persoană din lume să scrie articolul acesta. Stai să vezi de ce…

Tot motociclistul bătrân o să-l ia deoparte pe ‘ăl tânăr și-o să-i spună: Fiule, când ai să găsești loc luminos cu parcare betonată, du-te într-o zi, fie ploaie, fie soare, și exersează până tocești cauciucul – ba frânarea de urgență, ba manevre de evitare, ba mai pune un jalon și vezi de te învârte în jurul dânsului.

Și motociclistul tânăr o să zică da, da, da, sigur, mă duc… și dus o să fie.

Problema e că de cele mai multe ori dus o să fie direct pe stradă. Să ridice mâna sus cine a exersat în parcare, sau cine își aduce aminte la început de sezon să facă niscaiva exerciții de dezmorțire? Aud vreo mână ridicată? Dacă da, felicitări.
Eu una recunosc că în afară de înainte de examen, când m-am dus cu CB-ul neînmatriculat în poligon (bineînțeles cu gimnastica de rigoare sus-în-dubă-jos-din-dubă, să trăiască o mie de ani prietenul care m-a ajutat) și de jumătate de curs pe Amckart după ce mi-am luat permisul (jumătatea cealaltă am… pierdut-o, cred), n-am mai făcut nimic în direcția perfecționării.
Cum nimic? Adică uite așa, începe sezonul, mă pornesc pe străzi, mai mi-aduc eu aminte cum se face, mai mă sperii de una-alta, intru în ritm, adun kilometri, trece sezonul… hai că am scăpat și de data asta, nu?

Păi… nu.

Nu așa ar trebui.

De-aceea ne uităm la țări civilizate care au politici serioase de reducere a mortalității în rândul motocicliștilor pe străzi. Unii chiar încearcă să reproducă și la noi acasă sistemele acestea, iar cu cât succes fac asta – depinde doar de noi, dacă ne și apucăm de treabă adică. Pe principiul, faci un curs, dar mai trebuie și participanți.

Am aflat via pemotoare.ro despre cursul organizat de Matei Albulescu de la Ridex și am apucat să mă înscriu la cursul de Street Experience 100. Acest curs a fost oferit gratuit  pentru 100 de participanți, organizați în grupe de câte zece cursanți.

Nici nu știam mare lucru despre Matei înainte de curs. Mi-a promis în schimb Alexa  că îi ia și un interviu după ce se duce și ea la curs. Dar până atunci îți zic doar că am găsit un om foarte pasionat, care a lăsat niște joburi teribil de bine cotate pentru a face un lucru tare simplu, și totodată atât de greu pentru mulți dintre noi: să își urmeze pasiunea pentru motociclete. Mai mult, a dorit să facă din asta o afacere din care să beneficiem noi, cei de la capătul celălalt al învățăturii. A absolvit California Superbike School și se pregătește pentru a deveni BMW Motorrad International Instructor Academy.

Matei Albulescu, RideX

Matei Albulescu, RideX

Pe lângă aspectele acestea ușor formale ale prezentării, hai să-ți spun despre cum a fost la curs de fapt. Și de ce sunt eu cel mai potrivit om să scriu despre asta…

Înainte de a mă duce, am avut o conversație cu mama în care mă întreba ușor nedumerită „de ce îți mai trebuie ție curs după atâția ani de mers pe motor?”.

Direct in popica m-am dus...

Direct in popica m-am dus…

Dragă mamă, cu regret îți spun: tocmai pentru că am fost cea mai praf din grupa respectivă a fost necesar să merg la curs.
La mersul încet în linie dreaptă m-am descurcat cum m-am descurcat.  La cercuri am început să dau rateuri – cerc cu raza de 10m, în afara lui, am mers cum am mers, când să mă rotesc într-însul… am mers din nou afară.
Ei hai, nu de fiecare dată.

Mers in cerc

Mers in cerc

Iar înfrângerea finală a fost la schema asta:

Curs perfectionare RideX

Curs perfectionare RideX

La pauză toată grupa s-a dus la masă, iar eu am rămas să mă învârt nehotărât și nepriceput în S-urile acestea, cu Matei care alerga pe lângă mine, decis să nu mă lase să plec până nu remediem problema.

Chiar nu-mi iese...

Chiar nu-mi iese…

”Vezi, tu intri bine în prima poartă, într-a doua, apoi pe la a treia îți furi din spațiu cam un metru și la următoarele vine nota de plată pentru greșelile anterioare care se cumulează”.

La curs, am pornit ușurel cu A, B, C, D-ul mersului pe motor: accelerație, brake (frână), clutch (ambreiaj), direcție. Cu ocazia asta ne-am și prins cum fac cei care câștigă pe la întrunirile moto concursurile de mers încet.

Mers incet

Mers incet

 

Apoi, există și o parte teoretică, înainte de fiecare schimbare de exercițiu, plus feedback cu ce ai făcut bine sau greșit pentru că, grupele fiind mici, instructorul are timp să vadă fiecare cursant în parte. Fiecare exercițiu începe cu o demonstrație „cum ar trebui să faceți voi” și totul se desfășoară astfel încât să poți beneficia la maxim de explicațiile și învățăturile oferite.

Explicatii

Explicatii

Mai mult, pe lângă partea structurată a cursului, dacă stai să-l asculți pe Matei și în pauze imposibil să nu mai prinzi ceva folositor. De exemplu – o idee prinsă din zbor: „Toată lumea iese afară pentru că renunță la luptă.” – aceasta fiind referitor la de ce scapă unii dintre noi în decor pe curbe prea strânse în care intră prea tare. E o idee folositoare – data viitoare când intru aiurea într-o curbă să știu că nu am voie să renunț până nu sunt de partea cealaltă, în perfectă siguranță.
Și că tot vorbim de curbe, m-am hotărât că vreau să mă duc și la cursul de Cornering Experience, mai ales că ultima parte a cursului a fost așa ca o mini-introducere în abordarea corectă a curbelor.

Dacă pe mama o înțeleg că mă întreabă așa ceva, fiind cumva în afara fenomenului, problemele apar în momentul în care un motociclist se întreabă același lucru – de ce mi-ar trebui mie curs de perfecționare, că doar merg de x ani pe motor. Ce să mă mai învețe la un curs?
Mă tem că nu știu cum să contra-argumentez o asemena opinie. Nu poți să zici: „gata, le-am învățat pe toate. Știu tot.” Mi-e foarte greu să cred că într-adevăr e așa. De-aia, uite sunt eu cel mai potrivit om să spună asta, pentru că nu mi-e rușine să recunosc – mai am mult de învățat. Mai avem cu toții de învățat, oameni buni! De la mic la mare.

Mai avem de invatat!

Mai avem de invatat!

În plus, toate abilităţile se menţin cu antrenament. Reflexele nu sunt un obiect pe care, odată cumpărat, îl ai până la sfârşitul zilelor.

Cu diploma de participare. Care, daca nu exersam in continuare, nu inseamna mare lucru

Cu diploma de participare. Care, daca nu exersam in continuare, nu inseamna mare lucru

Imi trebuie o parcare sa repet in continuare…

 PS: în apărarea mea: pe lângă emoțiile nejustificate pe care nu știu să le motivez, pe lângă, probabil, anumite chestiuni învățate prost din mersul „după ureche” de care va trebui să scap, oare, doar mă întreb, oare o fi posibil că nu mi-au ieșit toate exercițiile și pentru că am rulmenții de furcă duși? Oare? (Încerc și eu să mă scot…)

PPS: jur pe roșu că voi modera toate comentariile și voi scoate referințele gen e „prea scump”, „da, dar tu ai făcut pe gratis” sau „cum să coste atât o intrare pe circuit.” Motivele le scriu o dată aici și nu le repet:

–          Nu lucrează nimeni pe gratis, dacă tu n-o faci de ce ai pretinde de la alții?
–          Da, sigur că și tu poți să chemi niște oameni, să îi bagi pe circuit și să le arați niște scheme și să le iei mai puțini bani pe asta! Păi dacă poți, te rog, fă-o.
–          Nu există business cu costuri zero și profit 100% (de curiozitate, știi cât costă o ambulanță care să stea să păzească oamenii care se dau pe circuit?)
–          Da, am fost până acum doar la cursul oferit gratuit, dar voi merge și cel de Cornering de pe circuit, mi se pare că este o experiență obligatorie pentru mine. Nu sunt o persoană autodidactă, deci prefer să mă învețe cineva corect, decât să bâlbâi eu practici greșite.

 Mulțumim pentru fotografii Ridex.ro

 

Dacă ți-a plăcut, încearcă și:

Pana din târg nu se potriveşte cu socoteala de-acasă
Legile fizicii într-un butoi
Despre mersul preventiv, în ritm francez

9 comments

  1. Bravo, Ina ! Felicitări pentru perseverență și reușită !
    Eu nici acum, dupa 30 de ani de “motociclit” nu prea știu să întorc bine pe o șosea mai îngustă și mai intru în șanț 🙂
    Problema pe care mi-o pun eu acum este următoarea : Dacă faci cursul îți mai trebuie echipament de protecție ? Pentru că, na, se cam exclud unul pe altul, zic și eu…

  2. Ei, fleoșc, cum să nu-ți mai trebuie? 🙂
    Noroc că ne cunoaștem, că altfel te credeam. Dar, ce mă bucur că ai comentat că uite, vreau să te întreb, după atâția ani de experiență pe motor, tu ai considera că un astfel de curs este util? Sunt curioasă.
    (Și da, și eu mai trebuie să repet întoarcerea aia… mama ei!)

  3. Buna Ina ! Am ramas fara permis , mi se permite oare sa merg si eu la cursuri ? Multumesc !

  4. Sincer să fiu, nu m-am întrebat niciodată dacă îmi trebuie sau nu dar cred că știe toată lumea bancul ăla cu un țapinar care își cumpărase o drujbă și se chinuia să taie copaci, înjurând și blestemând că e proastă. Apoi a trecut unul pe acolo și i-a arătat cum se pornește…
    Lăsând la o parte bancul, n-ai de unde să știi ce nu știi. În ceea ce mă privește am încercat și eu să fac tot felul de chestii pe care le-am văzut la alții. De exemplu, la primul motor, am polizat opritoarele de la capăt de cursă ale ghidonului ca să-mi permită viraje cât mai strânse la viteză mică nu genul cu roata în flăcări. Un burnout e inutil când cobori printre pietre, de exemplu.
    Altă dată, am găsit curtea firmei blocată de niște materiale care se descărcau dintr-un camion și am sărit peste tot felul de țevi și table. Altă dată am găsit în pădure că poteca se termina într-un mare smârc.
    În mod normal n-aș fi trecut, dar m-au ambiționat două mașini (Santa Fe și Discovery) care făceau cale întoarsă și mi-am zis să încerc eu. Habar n-am cum am reușit atunci, noroiul era de vreo 30 de centimetri.
    În fine, ce vreau să spun e că nu poți să afli care-ți sunt limitele decât încercând și testând. Atunci când vezi că nu-ți iese ceva, dar altora le iese, repeți până ajungi unde vrei.
    Și nu mă refer aici la actele de vitejie de pe drumul public, gen mers pe o roată sau trecut cu 180 la oră prin localitate. Mă refer la acea stare de confort pe care ți-o oferă siguranța faptului că știi ce faci, că știi cum să virezi, să întorci, să frânezi și chiar …să te oprești fără să pui piciorul jos. Nu râde că se poate !
    Ultimul lucru care mi-a intrat în cap e să merg pe o șină de cale ferată măcar 10-15 metri. L-am văzut pe unul care făcea asta și am rămas impresionat, pentru că ăla a mers vreo 30 de metri.
    În concluzie, orice curs absolvit prinde bine pentru că îți conștietizează limitele și te face mai sigur.

  5. @ vivian: Salutare! Presupun că dacă ai cum să îți transporți motocicleta în condiții legale până la locul de desfășurare, ținând cont că nu e drum public, ar fi posibil. Desigur, asta ar trebui să confirmi cu instructorul.

  6. @George – mare dreptate ai, apropo de conștientizat limite și siguranță. Pe de altă parte, înțeleg perfect și nebunia cu a încerca te-miri-ce drum sau curse de 100m garduri, în ultima mea tură prin țară m-am băgat prin pădure pe niște drumuri de pietriș de nu-mi vine să cred că am vrut eu singură pe-acolo.
    Dar a fost tocmai pentru că știu că am de depășit niște blocaje în direcția respectivă.
    Și… mă rog. Pentru că n-am stat să judec ce se întâmplă dacă pic ca toanta singură în pădure.
    Îmi place mult ”n-ai de unde să știi ce nu știi”. Cred că o să te citez pe ici- pe colo.

  7. Mersul cu ochii inchisi a fost parte a cursului !?

  8. nu, asta era disperarea în fața faptului că nu-mi ies S-urile. Sau mi-era cald.
    Nu știu sincer în ce moment m-a prins cu poza respectivă, dar mi s-a părut grăitoare 🙂

  9. Ma bucur tare ca ai impartasit cu noi experienta RideX. Mai ales ca pe 8 iunie imi vine si mie randul :). Din fericire, si eu ma numar printre cei 100 de norocosi.

    Daca nu o sa-mi iasa S-urile stiu la cine sa apelez acum 😛

Trackbacks/Pingbacks

  1. Despre RideX direct de la sursă - interviu cu Matei Albulescu | SlowRide - […] cum v-a povestit Ina deja aici, am avut șansa să prindem două locuri la unele din cursurile de perfecționare…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *