Se poate și fără, dar e mai bine cu

Se poate și fără, dar e mai bine cu

 

Articolul de mai jos este scris de John. Un prieten, motociclist, cititor frecvent şi comentator fervent al blogului nostru.
După ce ne-a lăsat nişte comentarii stufoase şi tare bine argumentate, i-am propus să scrie – de la cap la coadă – câteva articole.
Iată-l, mai jos, pe primul dintre ele.

 

Pentru publicul care nu îl cunoaşte, John se recomandă în câteva vorbe: “Biciclesc de vreo 15 ani şi am trecut la motociclism acum opt ani. Am motociclit de la -17°C la +40°C, pe ploi torenţiale, ninsori uşoare şi soare nemilos, şi vreau să vă împărtăşesc din experietele mele.”

Aşadar: “se poate și fără, dar e mai bine cu”. Vorbesc despre utilitatea mersului pe bicicletă înainte de a-ți lua permisul. Iar acesta este, fără doar și poate un articol destinat începătorilor și viitorilor motocicliști.

Sunt din ce în ce mai multe modalități prin care te poți integra într-o comunitate moto – forumuri, grupuri de Facebook, prietenii unor prieteni etc, și încurajez asta ca prim pas spre obținerea permisului. Este de mare ajutor să poți vorbi cu oameni care călăresc de niște ani, poate zeci de ani. La fel de folositor este să îți urci posteriorul în șeile diferitelor tipuri de motociclete, pentru a vedea ce ți se potrivește (atât ca stil, cât și ca poziție, dimensiuni etc). Dar sunt anumite experiențe pe care nu le poți obține stând pe loc.

Așa că mergi pe bicicletă! Nu ai? Ia-ți! Închiriază! Caută un prieten care are una, și pune-l să te învețe să mergi! Da, poți obține permisul și fără pasul ăsta, și poți circula sute de mii de km pe două roți fără incidente. Totul ține de cât de preventiv mergi, și de cantitatea de noroc pe care o ai. Însă hai să compilăm o listă cu beneficiile oferite:

 

 1. Încrederea în sine

Se poate discuta cum că asta ar intra la “Echilibru”, dar nu e vorba doar despre atât. Motive sunt destule, dar cel mai important este următorul: la prima oră din școală, ești asaltat de o grămadă de informații, de emoții, de întrebări. Dacă elimini emoțiile adiacente provenite din lipsa experienței pe două roți, îți va fi MULT mai ușor să faci ture de poligon fără să alerge instructorul pe lângă tine, ținându-te de șa.

 

 2. Experiența în trafic

Extrem de importantă. Chiar dacă ai B-ul de zece ani, când mergi prin trafic pe două roți, situația se schimbă semnificativ. Sigur, și experiența auto ajută enorm, dar sunt două situații complet diferite. Înveți să citești șoferii altfel, pentru că întâlnești mult mai multe situații dubioase când ești pe două roți, decât în mașină. Înveți să te faci vizibil, înveți să păstrezi distanța, înveți să fii atent la șoferii care sunt tentați să se strecoare pe bandă lângă tine. Înveți cât de fragil ești când nu mai ești înconjurat de tablă și airbag-uri.

 

3. Experiența pe două roți

Nu, nu e același lucru cu punctul 2. Mulți învață despre countersteering și, oricâte clipuri văd, nu reușesc să prindă conceptul. Mulți dintre cei care merg pe două roți nu îl înțeleg. Și e ok, nu e tocmai ușor de înțeles conceptul, e contraintuitiv. Dar reflexele pe care le obții (pentru că la asta se rezumă) pe bicicletă, se vor transfera la moto foarte ușor, și se poate să te salveze de căzături pe viitor.
Dacă te joci puțin cu frâna spate, înveți derapajul controlat. Și, da, e fix aceeași senzație cu motorul de 200 kg ca și cu bicicleta de 15… și înveți că dacă îți fuge spatele, e mai ușor de controlat dacă ții frâna apăsată, decât dacă eliberezi.
Dacă îți fuge fața și, printr-o minune, nu te împrăștii, înveți că cel mai bun lucru pe care îl poți face în fracțiunea aia de secundă este să eliberezi frâna, ca roata să recapete aderență.
Dacă sari pe/ de pe borduri, și chiar doar trecând în viteză peste dâmburile limitatoare de viteză, înveți să ții ghidonul lejer, să lași mâinile relaxate, pentru că tendința vehiculului este de a se îndrepta – tu trebuie doar să îl ții să nu se îndrepte prea mult, c-o iei în direcția cealaltă.
Înveți să te uiți după zonele periculoase – alunecoase, gropi, denivelări, zona în care sunt câini, zona în care sunt copii, străduțele de pe care ies întotdeauna șoferii cu jumătate de mașină în stradă etc. Înveți să mergi pe urmele roților mașinii, pentru că șoferul poate trece peste o groapă, pe care tu te-ai împrăștia. Înveți să păstrezi distanța față de mașina din față, pentru a avea timp să reacționezi.

 

4. Echilibru

Obișnuința de a-ți menține echilibrul pe două roți este neprețuită. Îți va fi mult mai ușor să accelerezi puțin când te vei urca pe motocicleta de școală, pentru că vei știi că vehiculul este mult mai stabil așa, că e mult mai dificil de menținut echilibrul dacă nu ai suficientă viteză. Îți va fi mult mai ușor să te apleci, pentru că deja ai scăpat de senzația că mai ai puțin și cazi – memoria musculară recunoaște deja stimulul ca pe ceva necesar. Îți va fi, prin urmare, mult mai ușor să faci poligonul, pentru că vei prinde toate mișcările mult mai ușor, și vei avea mai multe ore la dispoziție să te familiarizezi cu circuitul, ore pe care altfel le-ai fi petrecut învățând să nu cazi de pe loc.

Bicicleta lui John

Poți să alegi toate acestea sau nu. Poți face direct școala moto și să fii încă o excepție a regulii – sincere felicitări! (Am auzit și de instructori care te trimit acasă pentru a învăța să mergi pe bicicletă, înainte de a te urca pe motocicletă.) Pe de altă parte eu îți spun că, dacă mergi cu bicicleta înainte de școala moto, ai avea numai de câștigat.

Și… știi ce benefic e pentru sănătate?

 

 

 

 

Dacă ți-a plăcut, încearcă și:

#MyDanube – Plimbare prin Ulm
#MyDanube - Passau, cu tot ce dă Dumnezeu
Lună de miere grecească pe motociclete cu cetățenie română (partea I)

7 comments

  1. Thumbs up!

  2. Totuși eu am o mare curiozitate. Există școli care te primesc fără? Știe cineva un exemplu clar (nu din auzite)? Mmm?

  3. Eu pot să îți spun așa: acum 9 ani când am făcut eu școala, la Rodell, instructorul m-a trimis să biciclesc o zi înainte de începerea școlii. Deci n-a fost insistent, dar m-a trimis…

  4. Are dreptate autorul, merită o bere sau chiar mai multe.
    O singură observație aș mai avea și anume că pentru îmbunătățirea dramatică a aptitudinilor viitorului motard se recomandă mersul pe monociclu.
    Apoi să vezi ce wheelies/stoppies reușite obținem.

  5. @ Ina
    Ai mai văzut să se fi angajat careva salvamar fără să știe să inoate?

  6. Dragă George,
    În primul rând, ne-a fost dor de tine, pe unde-ai umblat?
    Apoi, am întrebat deja autorul, nu dorește bere că nu prea consumă.
    În al treilea rând… nu știu dacă există salvamar fără să știe să înoate. Presupun că dacă dai șpaga potrivită, totul se rezolvă. Însă ce nu mi-e clar mie, cât de dezinteresat (eufemism, înlocuiți aici cu cuvinte nepoliticoase după caz) să fi tu ca instructor cât să primești elevi fără să știe să își țină echilibrul pe două roți???
    Depășește puterea mea de înțelegere.
    Cât despre elevi, aici iară mi se pare SF. Înțeleg pasiunea și dorința de a avea cât mai repede permisul, că mai mi-aduc aminte ce mă ardea pielea și pe mine când am dat examenul. Dar chiar atât de tare să fii dornic să-ți pui pielea în cui încât să nu-ți pese de siguranța ta?
    Mda, știu, iar sunt naivă…

  7. Ei, n-am disparut chiar de tot…In principiu am fost pe urmele lui Calistrat Hogas, apoi m-am luat cu diverse obligatii, gen nunti, botezuri si priveghiuri.
    Anul asta se pare ca a fost anul problemelor tehnice si cu Yamaha si cu Suzuki. Nu intru in amanunte decat la cerere.
    Oricum, ca sa iti faci o idee, imagineaza-ti ca am pierdut surubul care tine patina intinzatorului lantului de distributie. Unde eram ?
    In varf de munte, inconjurat de cainii de la o stana.
    Acum, problema e rezolvata 🙂
    Revenind la topic, instructorului ar trebui sa-i pese cat de bine merge ucenicul pentru ca proba de traseu o da cu el.
    Nu cred ca e musai sa stii mersul pe bicla. Mobra e altceva si unii au talentul asta innascut de a se tine in echilibru.
    Nu stiu daca sa detaliez sau nu insa am vazut niste chestii (pe YT) prin Thailanda sau Vietnam facute de niste oameni in slapi si tricou care n-au absolut nici o treaba cu instinctul de supravietuire. Oamenii aia au pur si simplu talent !
    Asta ar vrea sa insemne ca unii oameni n-au ce cauta pe doua roti pentru ca oricat s-ar stradui sunt anti-talent.
    Si tot in aceasi idee : am fost ocupat cu un ucenic care m-a acceptat de maestru 🙂 Dupa aproape 1000 de km facuti impreuna, in aproape toate conditiile, trafic intens, noroi, apa, off road si apoi de-a dreptul prin valea unui torent, i-am dat binecuvantarea mea, poate merge singur, oriunde. Nota bene : omul isi luase permisul de categoria A cu o saptamana inainte…dar chiar are talent.
    Concluziile le tragem mai spre iarna, cand vom avea mai mult timp de stat la gura sobei.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Povestea porcului, sau cum să deformezi şaua la prima plimbare mai lungă | SlowRide - […] de mai jos este scris de John. Aşa cum v-am mai spus şi la prima publicare a unui text…
  2. Despre relativitate şi "habar n-aveam"-uri | SlowRide - […] pe care îi avem. Îl cunoaşteţi, căci l-aţi mai citit. Întâi ne-a explicat de ce e bine să ai experienţă…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *