Cum a fost la Povești pe 2 roți cu Matei Albulescu și Mihai Cioca

Cum a fost la Povești pe 2 roți cu Matei Albulescu și Mihai Cioca

Cum zicea și Alexa, o vreme, cuvintele nu vor să iasă ușor din noi. Sunt apăsate prea greu înapoi, în adânc, de lucrurile petrecute în săptămânile trecute, cărora, cumva, tot noi le-am dat voie să se întâmple.

Dar încercăm să ne ridicăm, să mergem mai departe, să visăm la primăveri, la o nouă zi.

E o lumină caldă și mieroasă afară, te îmbie să mai scoți o dată roțile pe asfalt să vezi – mai e timp pentru noi? Mai putem să ne întoarcem către vară? Poate că da. Poate că ies la o tură scurtă mâine, înainte de întâlnirea pe care ne-a propus-o Free Riders. Poate că pentru mine mai e timp.

Și pentru că vorbesc de timp, mă întorc un pic la trecutele Povești pe 2 roți în ritm SlowRide.

În atmosfera caldă de la Espace Minoux am vorbit despre pasiune, despre cum, dacă ai suficientă încăpățânare și picioare prea scurte, faci offroad cu Ducati-ul, despre cum, dacă n-ai cazare într-o seară te poți hotărî să pleci din Croația ca să dormi în România (dar nu recomandăm, prea periculos).

Despre Franța și minunile ei arhitecturale și culinare, cu întrebarea – oare dacă am trimis mobra pe camion, mai am dreptul să mă numesc motociclist? Am tras o concluzie  (pentru mine, în fața onoratei audiențe) – eu una, dacă ajung să fiu și la pensie motociclistă, atunci zic că uite, sunt motociclist adevărat! Deci, mai am de așteptat.

Am mai vorbit despre solidaritate și omenie, despre acțiuni caritabile întreprinse de motocicliști, ceea ce, de fapt, în lumea asta moto a noastră nu-i chiar rar.  Despre momentul în care, după o carieră de succes într-un domeniu, te hotărăști, cu greu și poate și cu un pic de frică să spui: Asta nu e viața mea! Viața mea e pe două roți.

Am avut și timp să ne cunoaștem între noi, cu cei pe care îi știam poate doar din spatele unei adrese de mail sau să ne revedem cu prieteni dragi care ne-au susținut încă de la începuturile blogului acestuia, și am plecat cu prieteni noi în gând de acolo.

Am avut marea bucurie să putem oferi din partea frumoșilor de la Micadu.ro câteva cărți cu povestea lor fabuloasă 285 de zile în căutarea verii – o poveste din Alaska până în Argentina pe două roți. A fost o surpriză și pentru noi pentru că în pregătirea evenimentului nu știam că vom avea și susținerea lor.

Am plimbat din mână în mână ghidul celor de la Carpathian 2 Wheels Guide, ne-am bucurat să-l arătăm celor care nu știau de el sau să schimbăm priviri de cunoscători – îl știu, e foarte tare! – între aceia dintre noi care deja îl dețineau.

Am mâncat bunătăți de la Espace Minoux iar eu, la sfârșitul emoțiilor (”se aude tremollo-ul din glas până acolo în spate?”), la sfârșitul discuțiilor, când am mai rămas doar o mână de oameni care nu ne dădeam duși de la încă o poveste cu motoare, de la încă o amintire din călătorii, am apucat să savurez și eu un pahar de vin bun, împăcată pentru că la întrebările mele pline de speranță: V-a plăcut? V-ați simțit bine? răspunsurile veneau:

-Da.
-Ne vedem data viitoare.

Mulțumiri Povestitorilor, Matei albulescu și Mihai Cioca, pentru că ne-au acordat votul de încredere și au venit alături de noi să vorbească despre motociclism prin prisma experiențelor lor, mulțumim sponsorilor care au pus umărul și cotorul de la carte și ghid pentru ca oamenii să plece cu un traseu nou în gând (fie el prin Americi sau Apuseni), mulțumim încă o dată Free Riders pentru tot. Dar cel mai mult, vă mulțumim vouă, cei care ați ales să fiți lângă noi.

Și dacă n-ai ajuns lângă noi la Povești, lăsăm aici o mică gaură de cheie prin care poți trage cu ochiul la cum a fost de-adevăratelea:

Dacă ți-a plăcut, încearcă și:

O după-amiază de coşmar
Ochiul de la termometru (sau Cum ne întoarcem în sezon)
Donează sânge!

6 comments

  1. Bravo fetelor! Vazut pe gaura cheii pare ca a iesit bine 🙂

  2. Apăi Claudio, am învățat de la cei mai buni! (Hm, hm Lumeamare.ro :D)
    Și am avut oameni prea faini lângă noi ca să nu iasă bine.
    Multumim!

  3. Felicitări! Iar a ieșit bine. E important ca oamenii să vină cu ideile lor și să plece cu ele înapoi.:)
    Dar nu înțeleg de ce ”Povești pe două roți”? Toată lumea stătea pe scaune sau în picioare, nimeni nu a spus povești de pe șa. Cel puțin așa se vedea printre verturi…

  4. Bine, bine, modific, data viitoare pun ”de pe două roți”. Sau asta, sau aduc biciclete staționare în sală. Hmm… ce idee…

  5. Emil Aurelian

    Superb… Nu pot decat sa imi doresc sa fiu si eu prezent la urmatoarele intalniri.

  6. Emil, mulțumim de aprecieri, poți urmări pe blog ca să vezi când vom anunța următoarea ediție.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Vară de noiembrie | SlowRide - […] afară-i soare, asfaltul e încă uscat și-mi dau seama că am mințit. I-am mințit de exemplu la Povești pe…
  2. Wishlist 2016 | SlowRide - […] mai vedem, ca atare cred că o să mai organizăm în viitorul nu foarte îndepărtat o ediție de povești.…
  3. Întâlnire cu Gabriel Jderu la Povești pe 2 Roți | SlowRide - […] cât să vă ținem captivă atenția toată seara, că doar ne știți – eu mă bâlbâi și am tremollo în glas…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *