Voluntar, caut timp

Voluntar, caut timp

– Recunosc că îmi place sentimentul ăsta de apartenență. Pe oriunde ne întâlnim, ne salutăm…
– Da. Ca motocicliștii. 

Și iată-mă povestind un pic despre cum mă dau, mai nou, cu ambulanța, dacă tot e frig afară și mobra mai are de așteptat*.

Începem cu o fată care se crede cam Wonder Woman în mintea ei. Mi se pare singura explicație pentru care am reușit să ignor restul vieții mele, care înseamnă: că sunt producător executiv la o emisiune live, 4 zile pe săptămână, că am familie, un proaspăt soț + speranța că poate apuc să fac un copil, am oricum 3 nepoate pe care mi-ar plăcea să le văd crescând, atunci când nu sunt cu motocicleta, sau pe la hochei, sau aiurea pe oriunde prin lumea asta în care mi-ar fi drag să călătoresc. Să ignor deci cele de mai sus și să ajung să-mi treacă prin minte că una-două zile de weekend (singurele aproximativ libere pe care le am), să bag gărzi de 12 ore pe ambulanță…
Practic, mai mult nu m-a dus capul. Și-am zis să mă vâr în toate până dincolo de  moțul de la bască și-apoi văd eu pe unde scot cămașa. Tipic! 

Dar nu povestesc toate astea ca să mă laud. OK, poate doar un pic. Face şi mândria parte din olteancă, mai ales dacă şi-a luat Ducati.

Eu cu medicina și prim-ajutorul atâta am avut treabă: că dădeam teză la biologie în liceu și că în 2012 m-am întreţinut într-o după-amiază cu un formator SMURD (într-un curs destinat motocicliștilor, organizat de Asociația REACT). Am povestit despre el, că doar n-aș fi putut să-mi țin gura.

Când să uit complet tot ce-am adunat, m-am bagat cu capul înainte într-un program pe care am ajuns să-l iubesc din suflet: Există un erou în fiecare dintre voi. Este un proiect al Societății de Salvare București împreună cu Serviciul de Ambulanță București-Ilfov. Aici mi-aş dori să-i atrag pe cât mai mulţi dintre cititori. Adică, ce poate să fie mai frumos decât să înveţi chestiile alea mişto din filme – Heimlich şi CPR – şi să întorci un om din morţi? Spune-mi tu?!
Acum, oleacă mai serios vorbind, ideea este chiar asta: să putem acorda prim ajutor în situaţiile critice, înainte de ajungerea ambulanţei. Sunt minute care fac diferenţa dintre o “legumă” şi un om sănătos.
Pe lângă aceste cazuri, dacă-ţi lipsesc momentele emoţionante din viaţa de zi cu zi, ţine-ţi aplicaţia deschisă! Te izbeşti de toată gama de poveşti: avem accidente de tot soiul, avem propretari de câini care – după atacul patrupedului – se ascund în curte şi lasă victima însângerată în drum, avem oameni leşinaţi şi paznici care nu te lasă să intri în incintă şi să le salvezi colegul, deşi le prezinţi acreditările dar şi oameni care se agaţă de tine cu tot ce au şi ştii atunci că prezenţa ta acolo e cel mai important lucru pe care îl faci în ziua aceea. Cum să spun: meniu diversificat!
Şi, dacă vrei să ţi se înfoaie un pic ficatul de mândrie, comunici în dispecerat că ai ajuns la caz. Ai şanse să le auzi spunând “avem un Erou acolo”. E!? Cine-ţi mai spune ţie aşa în ziua de azi? Deja nu înţeleg ce aştepţi şi cum de nu ai intrat deja pe linkurile de mai sus, să completezi formularul de înscriere în program.

Eh, eu recunosc că pentru mine ăsta a fost doar începutul. Adică atât a început să mă obsedeze Ambulanţa, încât i-am făcut, cu forţa, loc printre celelalte treburi din vieţişoara mea cam complicată.
Am început cu interviul:
– Ai mai fost într-o ambulanță?
– Da. De două ori. Ca pacient.
– Și te-ai uitat în jur?
– Da, că nu mă durea atât de tare. 

Şi – după ce-am demonstrat că sunt un exemplar de bază al societății – n-a mai fost decât un pas. Mă rog, pentru mine, că-s mai mititică, a ieşit din mai multe mişcări: cursuri-examen-contract-protectia muncii-trezirea la 6 dimineaţa. Da! La 6 dimineaţa (şi mai nou la 5.30) casc ochii, prin bezna dimineții. Iar de-aici, dacă nu m-am opărit cu cafeaua ori nu m-am înfipt cu capul în zid în drum spre ieşire (oh, da! sunt atât de talentată), mă duc în gardă. La pacienţi care mă-nseninează şi la oameni care mă scot din răbdări, şi totuşi le zâmbesc tuturor, fiindcă de aceea sunt acolo. Şi mi-e bine şi cald şi cu rost. Iar când, la finalul zilei, vreo bătrână la care zbier din toţi plămânii întrebarea “te poţi ridica” îmi răspunde cu priviri ghiduşe şi glas zglobiu “sunt suuuurdăăă” râd din tot sufletul şi se duce pe pustii toată oboseala.

Te-am molipsit oare măcar puţin cu povestea mea? Te-am făcut să vrei să înveţi ceva util? Mi-ar plăcea tare mult să te întâlnesc în teren, într-o zi, ţinând de vorbă o victimă, ca să n-o laşi să se afunde-n panică. Spunându-i că va fi bine şi că n-are să moară. Nu cu tine acolo.
Aşa o să aflu şi eu răspunsul la întrebarea hâtră a câte unui coleg:
Auzi? Da’tu n-ai treabă acasă sâmbătă dimineaţa?

 

PS: La vremea la care eu scriu aceste rânduri, cu pilde şi poveşti, ferindu-mă să-mi umflu prea tare pieptul, Ina îmi transmite că pe HBO se difuzează filmul (fireşte, artistic): E nevoie de un erou. Ei? Cum e asta?! E un semn, vă zic!

*Pentru mine percepţia frigului e diferită faţă de cea a oamenilor normali. În afară de faptul că vara dorm cu pilotă, din pricina programului de funcţionare, circul cu moto ori la ore foarte târzii din noapte, ori când se crapă de ziuă. Aşadar, mă lasă rece (la propriu, da?) că la prânz sunt 16 grade.

Dacă ți-a plăcut, încearcă și:

Casca o poţi schimba dar capul ba!
În caz că vă e dor de noi...
Ultrascurtă, despre frică și antidotul ei

5 comments

  1. Sa te tina cat mai mult. Intre timp, ca sa vezi ce te așteaptă, vizionează “Bringing out the dead” cu un Nicolas Cage în forma maxima. 😉

  2. Mulțumesc, Valeriu.
    Poate la noapte, dupa ce ma intorc de la platou. 😀

  3. Bravo, Alexa! Știam eu că avem ceva în comun, e tot un fel de service numai că mecanicul are halat alb. E impresionat da’ cre’că tre’ să ai nervii tari.
    Am intrat în (și sub)multe ambulanțe pe vremuri dar numai în calitate de mecanic. Felicitările mele !

  4. Bravooo! fetita mea frumoasa multa bafta si rezistenta, macar ca si asta este un motiv sa te vad rar. hahahaha

  5. sarut mana, mama. va iubesc mult, chiar si de la distanta 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *