Noțiuni de prim ajutor și purtarea echipamentului (partea I)

Noțiuni de prim ajutor și purtarea echipamentului (partea I)

Pedala, uite pedala, e făcută din lemn…

Primele cuvinte pe care le auzeam de la Tiberiu Troia, pe care îmi doream să îl cunosc de mult. S-a nimerit să fie în cadrul unei întâlniri organizate de Mobra Shop. Ne uitam cu toții, gazde, vorbitori invitați și noi din public, către un ecran pe care erau prezentate motociclete custom, înainte de începerea discuțiilor propriu-zise.

După o scurtă socializare, oareșcum ruginită fiind sâmbătă dimineața (și-afară ploaie, deci era cel mai bun loc în care puteam să fiu, să aibă legătură cu motociclismul, dar să nu mă ud), sâmbătă zic, adormită, pe la unsprezece, cu o cafea bună oferită de gazdele noastre, încerc să leg doi neuroni să-și dea mâna (axonii) să discute între ei ca să facem echipă bună să fim atenți la ce urmează să ni se explice.

Ca intro, s-a adus în discuție nevoia de educație în ceea ce privește motociclismul. S-au pomenit numele școlilor Rider Academy și RideX. Ceea ce-mi aduce aminte că mi-am promis că fac cursul de cornering pe circuit…

Primul vorbitor – Dr. Vlad Haralambie – medic specialist medicină sportivă la Institutul Național de Medicină Sportivă, având la activ cca 20 de ani de sezoane de curse și printre primii (primul?) care au ieșit din țară prin ’78 să facă un tur prin alte țări. Comentator de curse Eurosport, prezentator MotoGP la DigiSport și arbitru internațional…

Brusc neuronii erau toți la gard, țintă să vadă și să afle ce urmează.

Vlad Haralambie ne-a făcut o prezentare detaliată a măsurilor de prim-ajutor în funcție de tipul rănilor ce pot surveni în urma unui accident și mai ales – cum se recunoaște tipul traumatismului și cel mai important – ce să NU faci în situații delicate.

Traumatismele pot fi ale organelor interne (țesuturi moi), osteoarticulare (țesuturi dure), sau neuroarticulare.*

Traumatismele pot fi închise sau deschise (sângele curge afar’ din corp), închise însemnând cu rupere de organe (sângele tot curge, dar în corp. Pe unde n-ar trebui). Ce ne facem când se întâmplă necazul în pustie, în câmp, nu în oraș?

SFAT: la orice motocicletă să aveți o trusă de prim-ajutor. Există și speciale, pentru motociclete, evident mai mici și mai compacte decât cele auto, iar în unele țări sunt chiar obligatorii prin lege. (ex. Austria)
Eu personal am una, uite-o aci: Trusa medicala moto

 

Revenind la traumatisme, marea majoritate a lor se produc din cauza căzăturilor și cel mai frecvent afectează pielea. Dacă este doar o vânătaie – unguent cu heparină (eu folosesc pentru că am la picioare detector de găsit mobila pe întuneric și mereu mă învinețesc). Și musai ceva rece, apă, gheață.

Cum procedăm dacă suntem în pustie? Heparina poate fi în trusa de prim-ajutor (și aici poate ne ajută Alexa cu un conținut de bun-simț și maxim impact pe care îl putem avea la noi fără prea mari fasoane într-o călătorie). Apă rece pe lovitură sau gheață de la prima crâșmă întâlnită.

Dacă este plagă prin tăiere – atenție – cu margini delimitate, e obligatoriu să fie toaletată (curățată). Niciodată nu o spălăm cu spirt sau tinctură de iod. NU trebuie să intre în plagă aceste substanțe. O plagă se spală cu apă și săpun. Ideal apă oxigenată. Marginile plăgii se dezinfectează, într-adevăr, cu spirt, cloramină, cam la 1 cm, dar NU în interior.

Dacă este plagă prin zdrobire, fără margini delimitate,  este și mai important să nu fie tratată cu superficialitate. Țesuturile afectate se pot necroza și/ sau suprainfecta, iar în cazuri grave se ajunge la cangrenă.

Pansamentul acestor plăgi nu trebuie să fie umed, ci USCAT. Mai ales dacă suntem încă în deplasare. Se compune din compresă sterilă, fașă. Pansamentul trebuie schimbat și rana toaletată din nou cel mai târziu la 48 de ore, nu mai mult. Preferabil în timpul acesta să ajungi și la un cabinet al vreunui doctor (de undeva de pe drum).

Dacă rana esta adâncă și e impicat un mușchi – NU se rezolvă de la sine decât cu sechele. Toaleta se face la fel dar este obligatorie deplasarea la primul cabinet. În cazuri grave, netratate, se poate ajunge la impotența mușchiului afectat.

A, râzi? Stai stă vezi ce mai urmează.

O plagă prin tăiere sau zdrobire este obligatoriu să fie toaletată, cu apă și săpun sau apă oxigenată. NU se toarnă spirt sau soluție dezinfectată în rană. Marginile se dezinfectează, pansamentul se aplică uscat și se schimbă la maxim 48 de ore. 

În cazul rănilor mai serioase, pot fi afectate vase de sânge. Este foarte important să recunoaștem hemoragia venoasă de cea arterială.

Cea venoasă – sângele are culoare închisă, curge mai lent.

Cea arterială – sângele este roșu- deschis și țâșnește în ritmul bătăilor inimii.

Hemoragia arterială este foarte gravă și poate duce la exsanguinarea rapidă a rănitului.

Ce trebuie să faci:

Obligatoriu stopată hemoragia prin comprese locale sau garou. NU se oprește prin simpla pansare. Obligatoriu o hemoragie presupune chemarea salvării și trebuie cusută zona. La fața locului însă până la venirea ambulanței, garoul – se pune mai sus (”în amonte”) de locul hemoragiei. Se strânge moderat, NU cu o sfoară ci cu ceva lat ce aveți la îndemână, curea, eșarfă, bretele. Garoul se strânge până ce cantitatea de sânge pierdută devine mai mică în debit. NU se va opri automat. Este foarte important ca după 15-20 de minute garoul să fie eliberat pentru măcar 5 minute – până membrul respectiv își revine la culoare – asfel îți poți da seama. Membrul asupra căruia s-a aplicat garoul se albește. După aceste 5 minute garoul poate fi reaplicat, dar nu poate sta o perioadă mai lungă de 30 de minute, altfel sub el țesutul se va necroza.

Crezi că asta a fost urât?

Stai aici, nu pleca nicăieri, lucrurile acestea trebuie să le știm fiecare dintre noi, măcar atât dacă n-ai fost până acum la niciun curs de prim-ajutor.

În caz de hemoragie trebuie acționat rapid iar aceasta trebuie oprită prin compresie sau garou! O hemoragie arterială duce la exsanguinarea rapidă a rănitului.

Alexa mi-a făcut o completare aici: ”la hemoragie protocoalele medicale au eliminat garoul! Singurul caz în care se mai folosește garoul este în cel al amputării (membru secţionat complet). În rest, singura metodă acceptată în protocolul medical de urgență pentru stoparea sângerării este compresia – aplicarea de presiune pe rană (cu ceva absorbant, nu cu mâinile goale, evident – preferabil fașă sterilă)”. Îndrăznesc să spun că dacă suntem totuși în câmp ne vom descurca cu ce avem mai degrabă la îndemână, pentru că urgența trebuie să fie aceea a reducerii sângerării. Mai departe ”dacă avem o rană prin înțepare și obiectul a rămas în rană (ni s-a înfipt ceva de pe asfalt în mână, de exemplu – un ciob, o aşchie, etc. vorbim de obiecte cât de cât mari) NU se scoate obiectul din rană! Se toaletează pe cât posibil, se fixează obiectul cu două rulouri de pansament – de-a stânga şi de-a dreapta – și se pansează. Se folosesc rulourile şi pentru oprirea hemoragiei.  Apoi fuga la spital”.

Traumatismul organelor interne

Cele mai frecvente sunt ruptura de splină sau de ficat. Se poate rupe orice, și rinichii, dar mai rar. Dar cum știm ce s-a întâmplat? În caz de accident orice lovitură doare, cum ne dăm seama că e ruptură?

În cazul rupturii organelor interne se produce hemoragie internă – mortală dacă e lăsată netratată.

Semnele clare sunt:

  • durere foarte puternică,
  • transpirații reci,
  • puls mărit, crește fără efort, progresiv, ajungând la 90-100-120-130,
  • greață și amețeală.

Trebuie ajuns la chirurgie pentru operație de urgență. Mai există un risc, așa numita ruptură în doi timpi, când organul respectiv se ”ciupește”. Sângele tot curge, dar poți să nu îți dai seama imediat. Însă urmările sunt clare: mă simt rău, am amețeli, greață, puls crescut, nu dorm noaptea, sunt alb la față. La fel, urgent la doctor.

Vlad Haralambie ne-a dat un exemplu dintr-o cursă de a sa când, deși nu căzuse ba chiar și câștigase cursa la clasa 50, simțindu-se rău, ajunge la doctor imediat după cursă. Medicii au evaluat simptomele și erau gata să îl bage în operație, cunoscând că vine dintr-o cursă de motociclete, numai că a știut să îi oprească și să le spună: ”Nu am căzut”. Deci nu avea cum să fie ruptură de la sine, că nu se întâmplă nimic fără lovitură. Erau… pietre la rinichi.

Rupturile de organe interne survenite după loviri se recunosc după starea de rău, greață, amețeală, durere foarte puternică, transpirații reci, puls mărit. Din cauza riscurilor majore cauzate de hemoragia internă trebuie ajuns urgent la doctor pentru operație.

Revenind la plăgi: orice plagă care trece de piele trebuie cusută. Nu trece de la sine și dacă o face, lasă urme urâte (cicatrici cheloide). Mai mult, în locul necusut există riscul suprainfectării. Care este mecanismul: cusătura se face strat cu strat. În lipsa ei, pielea se poate închide, cicatriza, pentru că are aceste proprietăți de vindecare mai rapidă. Însă în straturile de dedesubt, sub piele, rămâne un gol în care, dacă au și apucat să intre 2-3 microbi, se formează mediul perfect de cultură, rezultând flegmoane, abces, până la septicemie în cazuri grave.

Reversul medaliei e că dacă ai o rană cusută poți merge pe motocicletă. Poate ești la drum lung, mai știi? Se pare că sunt cunoscute cazuri care au făcut așa.

Bomboana pe (să nu fiu morbidă) tort e că rănirile sunt foarte rare dacă porți echipament. Vlad Haralambie ne-a spus: ”NU te sui pe motor nici 100 de metri fără echipament de protecție!” Prima pată de ulei pe care n-o vezi o să-ți explice exact de ce.

Orice plagă ce trece de piele trebuie cusută, altfel există riscul de suprainfectare.

Oase și articulații  sau părțile tari care nu-s așa de tari

Glezna sau genunchiul  sunt cele care pot sări. În ceea ce privește umărul, înainte să sară el, se rupe clavicula. Defect de proiectare, ne spune dl. Vlad Haralambie.

Afectarea articulațiilor  se poate traduce în entorse sau luxații.

Entorsa este fără părăsirea poziției normale a celor două oase, arhitectura respectivei articulații nu se schimbă.

Luxația e altă poveste, cotul nu mai seamănă a cot.

Entorsele sunt de trei grade, iar semnele distinctive și neplăcute sunt că:

  • Doare,
  • Se învinețește,
  • Se umflă,
  • Apare impotența funcțională parțială (pot să mișc membrul, dar mă doare).

Se tratează pe loc cu rece. Apă, gheață, de la crâșma din sat cum ziceam mai sus, de oriunde, rece să fie. Atenție! Nu se ține 2 ore că degeră locul! Se badajează, se pune în fașă elastică. Mai nasol e că tratamentul pentru vindecare este repaosul.

O entorsă mai gravă se vindecă mai greu decât o fractură.

Luxația
Orice articulație poate să sară. NU se rezolvă cu forțe proprii. Trebuie pusă la loc de cineva care se pricepe și NU este recomandat să se facă fără anestezie. Riscul este de fractură dacă nu este făcut cum trebuie. A, desigur, dacă a sărit de 5 ori, articulația s-a lărgit. ”La a patra ți-o pui singur la loc”. Până și la un deget e important să se facă cum trebuie. Poți rămâne cu un deget care a fost luxat strâmb, țeapăn, inutilizabil. Așa că trebuie mers la un doctor și pentru un deget. Până la doctor, ca și la entorsă, recele este cel mai bun tratament – apă rece, gheață.

Alexa mă completează: ”gheața nu se pune niciodată direct pe piele, ci doar învelită în textil, pentru că putem leza suprafața pielii prin expunerea directă la gheață – poate degera.”

Fracturi închise și deschise
În general se rup oasele lungi – femur, tibie, iar cele late mai greu (de exemplu omoplat). Desigur, dacă ești insistent, se poate rupe orice.

Cum recunosc fractura închisă?

Aceasta poate fi cu sau fără deplasarea osului. Simptomul este o durere care frige. Dacă suspectăm o fractură – fuga la doctor, la radiografie. Mai bine să sufli și-n iaurt.

Sunt situații când fractura fără deplasare doare, frige, dar trece ”de la sine”. (Aici am eu un exemplu personal, dar nu vreau să zic că mă fac de ocară). Din păcate este foarte periculos pentru că membrul respectiv (dacă e picior) pierde stabilitatea. Se cicatrizează capetele rupte ale osului, și ”nu mai ține”. Se poate repara prin operație (niet, nu mă duc).

În cazul în care osul este zdrobit – apar dureri foarte mari, vânătaie, zona se umflă foarte tare, deoarece este și hemoragie în țesut.

O fractură se imobilizează  când suntem la drum cu orice avem la îndemână – două scânduri din gard, două bețe. Capetele atelelor astfel improvizate trebuie să fie de deasupra și dedesubtul articulațiilor care încadrează fractura, astfel ca mișcarea membrului să fie limitată. Dacă nu imobilizăm astfel, capetele fracturii se deplasează pe drum până ajungem la doctor.

Fracturi deschise

Nu este o problemă la identificare, deoarece se vede osul. Osul este cel mai predispus la suprainfectare deoarece e prost vascularizat. În cazul fracturii deschise se face toaleta plăgii cu apă oxigentă. NU atingeți osul cu nimic!

Deasupra fracturii se pune un material steril dacă avem și trebuie ajuns de urgență la spital. Cel mai grav în această situație e o infecție pe os. Alt lucru foarte important: NU încercați să reduceți fractura respectivă– foarte grav – poate duce la secționări de nervi sau vase de sânge.

Partea bună? Dacă nu ajungi în scaun cu rotile mai poți oricând să mergi pe motor.

În cazul fracturilor închise recunoscute printr-o durere care frige, se imobilizează zona cu atele pentru a nu se deplasa. În cazul fracturilor deschise trebuie să fim foarte atenți să nu atingem osul cu nimic, și să nu se încerce reducerea fracturii deschise! Trebuie ajuns de urgență la spital.

Fracturi de coloană vertebrală și cutie craniană

Cel mai greu de combătut impuls și de care trebuie să se ferească orice motociclist este acela de a te ridica după o căzătură!

Nu te repezi să te ridici dacă ai căzut și te-ai lovit. Primul impuls trebuie să fie acela să îți miști degetele de la mâini și picioare. Reflexul e să te ridici. Riscul în caz de accidentare gravă e să îți secționezi măduva spinării. Dacă ești tu în situație, verifici dacă îți poți mișca degetele ȘI dacă le simți. Atenție, într-o asemenea situație ești confuz, debusolat, speriat, dar cu toate acestea trebuie să îți învingi cel mai puternic instinct – acela de a te ridica de jos.

Uite acum mă necăjesc că nu am întrebat ce faci dacă ți se întâmplă să cazi în trafic, presupun că trebuie să faci verificarea asta extrem de rapid ca să știi că te poți mișca din calea unui eventual alt pericol.

Dacă ajuți un coleg rănit îl întrebi dacă poate mișca degetele de la mâini, picioare ȘI dacă le simte. Foarte important să îți învingi impulsul de a-l ridica de jos.  Dacă este inconștient, îl poți înțepa în picior. Chiar dacă ”s-a rupt filmul”, reflexele primare nu dispar. Dacă nu mișcă reflex, este fractură. Măduva spinării se umflă și se abolesc temporar anumite funcționalități.

Dacă e conștient se verifică dacă mișcă ȘI simte – obligatoriu amândouă pentru că lezarea măduvei spinării poate interesa căi nervoase separate.

Ca să fac o mică introducere în ceea ce va fi partea a doua a articolului, referitoare la echipamente, am întrebat, cu părul ridicat măciucă în cap, după toată pleiada asta de oase rupte, sânge și posibilități sumbre de pierdere a motricității, cât de eficiente sunt protecțiile standard și dacă varianta de carapace pe care o port eu obligatoriu la drum ajută în plus față de protecțiile gecii.

Răspunsul a fost că rolul tuturor protecțiilor este acela de disipare a energiei. Dacă se întâmplă să cad pe spate și lovesc punctual o vertebră – se rupe. Dacă port protecție și impactul e preluat de aceasta – se disipează energia loviturii dintr-un singur punct într-o suprafață și altfel e preluat impactul de coloană, organe, etc.

Niciuna dintre protecții, de la un nivel încolo de gravitate a accidentului nu elimină toate posibilitățile traumatismelor. Însă, fără protecții duritatea impactului crește exponențial și riscurile la fel.
În ceea ce privește casca, mă completează și Alexa cum probabil știi și tu, dacă cel care ajută rănitul nu are experiență – casca nu se scoate decât dacă victima nu respiră (și nu are flip-up). Casca personală se poate scoate foarte încet, altfel, mai sigur este doar după fixarea gulerului cervical.

Trebuie să îți învingi impulsul de a te ridica imediat de jos după o căzătură serioasă sau de a ridica imediat pe cineva căzut. Trebuie verificat în primul rând dacă îți/ își poate mișca degetele de la mâini și picioare ȘI dacă le simți/ simte.

Fractura de bază de craniu sau de oase de craniu

Nu există fără pierderea cunoștinței, nu se citează în literatura de specialitate. Șansa de supraviețuire e de 1-2%, practic e zero. Semnul clar este hemoragie pe urechi.

În altă ordine de idei, orice pierdere de cunoștință trebuie să te trimită obligatoriu la spital. Există riscul de hematom intracranian în doi timpi. Mecanismul e simplu și implacabil: creierul este foarte bine apărat de oasele craniului. Asta înseamnă totodată și că nu are loc să se umfle. La o căzătură mai serioasă se lovește creierul de os din cauza inerției, și se umflă. Dacă umflătura e mică se ”stinge lumina și se aprinde”, iar dacă se ciupește un vas de sânge, se adună sânge în locul respectiv, care nu are pe unde să iasă. O comparație bună și egal de sinistră ar fi ca atunci când umfli camera în cauciuc: se umflă până bubuie, că nu are unde să se ducă. Hematomul e bucata care ”compensează” și își pierde funcția. Soluția e simplă: trebuie trepanată (se dă o gaură cu burghiul).

După orice pierdere de cunoștință, indiferent cât de scurtă, survenită în urma unei căzături, trebuie să mergeți la spital pentru control!

Cred că deja în acest punct al discuției eram toți destul de tensionați trecând în revistă atâtea posibile nenorociri (mai știi, groaznicele nenorociri?) că am început să glumim dacă burghiul trebuie să-l avem în trusa motocicletei. Nu, nu încercăm așa ceva acasă.

Of, dacă tot am ajuns aici, nu mi-e clar dacă să mai bag traheotomia tot aici (înțeparea, nu tăierea gâtului). Hai să încerc să schimb un pic registrul să nu rămânem cu gustul ăsta. Gust? Mda, cumva din aceeași pornire nervoasă de a ne detensiona oricum, ajunsesem și la glume pe tema mâncatului de creieri. Ați încercat? Cu lămâie și piper, e minunat… Nu de om, fir-ar să fie de  necaz!

Mai zic una și mă duc mai încolo până la articolul viitor. Din public au venit și întrebări despre cum afectează în timp articulațiile purtarea echipamentului necorespunzător. Și-așa am ajuns la curent (știi, pe motor e curent, nu?)

Ei, aici dl doctor Vlad Haralambie m-a uns pe suflet când a zis: ” Ce curent domnule? Curent există doar în priză!”

Însă despre transpirație, frig și umezeală și cum afectează acestea articulațiile și părțile care ”scârțâie” din corp, despre noile materiale din care se fac protecțiile și despre ce am învățat de la dl. Tiberiu Troia în materie de istorie (extrem de recentă) a inventării acestor protecții, despre ce faci când înghiți o albină nemestecată și curse de motociclete cu fripturica la gât, în episodul viitor.

Am încercat să termin într-o notă mai destinsă. Însă nu uita, te rog, recomandările de mai sus și riscurile la care te expui dacă mergi fără protecții sau confunzi strada cu circuitul.

 

 ______________
*Disclaimer – toate informațiile de natură medicală le-am luat din prezentarea d-lui Dr. Vlad Haralambie. Dacă ceva e necorespunzător, este probabil din cauză că am notat aiurea în timpul prezentării dumnealui, că am un scris de mână absolut execrabil. Mai c-aș zice de doctor. Dacă sunt inadvertențe în text și mi le semnalați și argumentați, voi corecta. 

 

 

 

 

 

 

Dacă ți-a plăcut, încearcă și:

Ochiul de la termometru (sau Cum ne întoarcem în sezon)
Despre RideX direct de la sursă - interviu cu Matei Albulescu
Lună de miere grecească pe motociclete cu cetățenie română (partea II)

7 comments

  1. Deja am vizualizat mental toate sezoanele cu Anatomia lui Grey și Doctor House. Nu mai simt nici o dorință de a mă sui pe motor.
    Din punctul ăsta de vedere, mersul cu metroul pare mai sigur.
    Glumesc, na, dar nu știu dacă o să reușesc să-i pun vreunuia capul scrântit la loc. Nici măcar cu al meu nu reușesc.
    P.S. Nu ai atins deloc subiecte sensibile cum ar fi, de exemplu, primul ajutor la o naștere sau tratamentul depresiei la motocicliști/motocicliste.

  2. de la coada la cap, astfel:
    1. tratamentul depresiei la motociclisti/ motocicliste: urcă în şa şi pleacă la drum.
    2. primul ajutor la naştere să-l dea moaşele. noi avem un pic alta treabă.
    3. nu-i problemă că nu poţi pune un cap scrântit la loc. important e ca, dacă nu ştii s-o faci – să nu încerci. 😀
    4. pentru paragraful de început: poartă echipament de protecţie. 😉

  3. George, nu ești serios!
    Pe de altă parte să știi că și eu le-am vizualizat, fir-ar să fie, odată la prezentare, a doua oară când am scris…
    Depresia se tratează acușica, într-o săptămână două, deja e aglomerație pe străzi de motoare din ce văd eu.

    Naștere? Nu e domeniul meu de expertiză. Aștept provincia.
    Și da… nici eu nu cred că reparăm capete scrântite.
    Puneți protecții fraților!

  4. Alexa. am scris în același timp. IAR!!!! :)))

  5. a tunat şi ne-a adunat! :))))))))))))))))))

  6. Eu sunt deprimat de aia care nu ma vad. Nu sunt deprimat de frig sau ploaie.
    Taica-meu (pe vremuri)conducea o magaoaie de 40 de tone si era limitat la 30 km/h.
    Cu viteza aia, la proportiile alea, intr-o intersectie, s-au infipt nu unul, ci doua autoturisme in el pentru ca “nu l-au vazut!”.
    Ieri, m-au deprimat doi decerebrati, unul mergea pe contrasens iar altul s-a bagat intr-o depasire teribila, ok, invinge ratiunea, fie mai las eu de la mine, ori mai las eu de la mine, si pana la urma totul este bine, mainile-n aer si striga : “Totul va fi bine!” (Hi-Q pentru mai tinerii cititori)
    Zilele trecute, un cetatean cu un autoturism, pe Colentina, a facut stanga si a fost atins de miscarea browniana a unui tramvai. E fabulos, dar tipul ala, n-a vazut tramvaiul !!
    Pai, eu atunci, cu un biet bidiviu de 60 centimetri latime, mai pot spera sa ma fac remarcat printre mastodonti de tot felul, tramvaie si alte alea ?
    Nu cunosc raspunsul, dar de aici reiese deprimarea. Si pana la urma, valorificarea manelistica a valorii.
    Ca sa nu ne pierdem in fabulatii, deprimarea cum se trateaza ?
    Pai, tot poetul zice:

    “Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă,
    Cu o ură ne’mpăcată mi-am şoptit atunci în barba:”

    Eu? Îmi apăr sanatatea şi motorul dar si capul…
    Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, roata, slow-ul, ride-ul,
    Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este…”

    In concluzie, mergem atent, purtam echipament, acordam prim ajutor asa cum trebuie si nu ne lasam deprimati. Si, asa cum am vazut recent in parlament, o sticluta cu mir ne poate scoate din necazuri. Daca nu, in cel mai rau caz, putem unge lantul.:)

    In final, urez tuturor dragelor noastre concetatene, o primavara frumoasa !

  7. O primăvară senină și însorită și ție.

    E drept, nici nouă nu ne pică bine deficiența de vedere a unora sau altora din trafic. Dar asta e, circulăm cu ce avem, printre ce avem. Să fim optimiști. Ne face mai bine la suflet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *