Nimic din trafic

Nimic din trafic

Ies din sensul giratoriu de la centură cu Mogoșoaia, iar prin mijlocul șoselei cu două benzi traversează bovin un român respirător prin buric (de obicei, ăștia sunt cei cu tricoul ridicat pe burta rotundă, domnul meu n-avea deloc tricou).

Schimb banda să-l feresc, desigur că nu era pe trecerea de pietoni. El își manifestă entuziasmul grobian de-a vedea o muiere de-a-n-călarea pe motor, aruncând cu ceva spre mine. Nu știu ce, presupun că un ambalaj, nu m-a nimerit.

În aceeași dimineață plecasem la muncă cu mașina. La Unirii, unul, nervos că am oprit într-o aglomerație de nedescris, îmi lovește capota și apoi trage isteric de portieră. N-am apucat să-i fac o poză, îmi lipsește rău o cameră de bord. Se bate cu degetele pe umăr semn că o fi fost ceva gradat. Eu mă gândesc la ceva care rimează cu asta.

Pe la Piața Presei prin spate, o duduie pendulează pe benzi. Nu-i place a doua, se trage pe prima, și-aduce aminte că era mai bine de unde-a plecat, jap de volan pe banda a doua pe care eram deja eu. Dar cum nu fusesem acolo mai devreme, ce sens avea să verifice în oglinzi.

O rabă (autocar? Camion? Nu mai știu), se ambiționează să accelereze când aș vrea să depășesc. Pentru că, desigur, s-ar fi încurcat fix de mine mai încolo în trafic? Poate-i luam locul, unde încăpeam eu, încăpea și măgăoaia…

Un instructor dintr-o mașină de școală, din dreapta, îmi zâmbește la un semafor. Verde, n-apucăm să zicem nimic.

Mașinile, în general, se trag deoparte pe bandă să te lase să treci. Când nu, stau liniștită în spatele lor, visând la benzi între care să nu existe o cocoașă, coamă, deal, muchie, ce-o fi aia de asfalt topit pe care mergi ca pe bârnă. Noroc cu Matei și cursurile lui, merg mult mai puțin „ca rața” cu picioarele pe jos.

În afara orașului, pe Transalpina de exemplu, o vacă în mijlocul unei benzi, după o curbă. Mașini oprite pe bandă, fără să se tragă în afara părții carosabile. Altă vacă a trecut printr-un motor, dar asta e altă poveste, vine mai târziu.

Pe Prințul Consort (al ei) l-a testat unul la reflexe și la frâne să vadă dacă se descurcă cu mobra nouă.
Cum ziceam, nimic, dar absolut nimic nou. Ăsta e traficul, ăștia suntem.  Grijă mare, și mai citiți SlowRide.ro.
Ne-auzim ceva mai încolo.

dreamstime_s_30159442
Credit foto: © Mondan80 | Dreamstime.com – Singapore Traffic Photo

Dacă ți-a plăcut, încearcă și:

Scanezi traficul? După ce te uiţi?
#MyDanube - intro
Grădina Zmeilor sau mini-Meteora

One comment

  1. Eu zic că e și vina noastră. În loc să stăm fiecare în ograda lui sau, în cel mai rău caz, pe băncuță, în fața porții, ne tot fâțâim de colo-colo prin oraș. Sau între orașe.
    Dale Carnegie (citez din memorie) spunea că dacă vrei să trăiești liniștit o sută de ani, trebuie să nu-ți imaginezi că lumea e mai mare decât ograda ta.
    Acu’ ce să zic, na, ai dreptate se merge destul de neglijent dar mă consolez cu ideea că nu e ca-n India sau Mauritania. Deși și de-acolo au scăpat mulți, atât cât să poată povesti.
    Amatori de WE există, să ardem niște benzină,vreo 1400-1500 km ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *