Cum a fost la Povești cu Gabriel Jderu

Cum a fost la Povești cu Gabriel Jderu

De ceva vreme tot încercăm să aducem în fața voastră, a celor care veniți pe la noi pe la evenimente, tot felul de oameni interesanți care au făcut ceva în domeniul moto, în materie de scris, plimbat, dat în jurul planetei în vreun mod care nouă ni se pare demn de împărtășit cu voi, cei care ne citesc.

Așa l-am cunoscut și pe Gabriel Jderu, tot la un eveniment de Povești pe 2 roți, cu alți invitați. Ceva din seara respectivă trebuie că a decurs așa cum trebuie, că a acceptat să vină povestitor la o ediție nouă de Povești. Bună treabă.

Deși noi două am insistat să începem, am avut două subiecte pe care ne-am dat seama ulterior că nu le-am accentuat așa cum ne doream de fapt – și anume: eu – acela de a fi femeie singură la drum – și cum se vede asta din afara fenomenului moto, sau dinăuntru gândirilor mai conservatoare, și-apoi Alexa, redusă la anexă a Prințului Consort călăreț pe Calul Fermecat, a povestit cum a fost pusă în situația de a-și negocia poziția cea nouă, un drastic downgrade  de la vajnica amazoană care era ea când se dădea cu curul de pietre prin satele neasfaltate ale patriei.

Ce voiam noi să facem era un intro în ideea de mobilitate cu motociclete și mai ales la femei, dar ce să zic, ne-a ieșit un mare ce-i pasă universului că m-am plimbat eu?
Oricum, era și greu să ne concentrăm la micile noastre aventuri din curtea școlii când în sală, printre spectatori, aveam călători care au fost prin Asia centrală, prin Indii și Tadjikistanuri și Portugalii călduroase. Oh, vai nouă, bieți pitici în ibric, cât mai avem de învârtit roți până să venim fără emoții în fața voastră să vă spunem aventurile noastre.

Dar destul cu asta, să trecem la motivul întâlnirii de fapt.
moto text vechi

Deși Gabriel Jderu, doctor în sociologie, a ținut să evidențieze „eu nu sunt istoric” – am primit informații de pe vremea de când bunicii noștri se încălțau cu fesul de piele care ținea loc de cască pe timpul acela la motocicliști. Desigur, cu faptele puse într-un context sociologic și al dezvoltării țărilor din jur, cât să aducă o lumină asupra începutului motociclismului în România, și continuarea fenomenului către anii comunismului și mai încoace, spre anii ‘90.
Așa am alunecat în subiecte de pe la începutul secolului trecut, în care flâneur-ii  agățau demoazele cu velocipedul, iar coana Mița (hai că de ea știți sigur), reprezentantă a protofeminsimului, se dădea cu bicicleta întru oprobiu public care condamna cu ardoare efectele negative ale bicicletei asupra bazinului și moralității femeilor.
Sigur că nouă acum ni se pare sau hilară sau reprobabilă o asemena idee asupra a ceea ce este acceptabil să poarte o femeie între picioarele proprii, însă asta nu se întâmpla chiar demult în trecutul nostru comun.
Și apropo de trecut, de exemplu, a doua lege a circulației s-a dat în 1912 (am uitat deja de când era prima), ceea ce face ca ceea ce vă povesteam noi aici să fie modernism de-a dreptul. Viteza maximă la vremea aceea de 15 km/h. Atunci să fi văzut SlowRide, dragii babei!
moto text vechi

Și cum nimic nou sub soare de când s-a inventat coada la prună, tot pe-atunci motocicleta era considerată regina zgomotului.  Cam ca acum când vrei să arunci cu borcane după neciopliții cari trec cu motoarele turate la maxim noaptea pe bulevarde.

Toate contextele acestea istorice se petreceau într-un București în care sistematizarea a început de-abia pe la 1906, adicătelea, în afară de Calea Victoriei, în rest erau doar ulițe. Iar pe Calea Victoriei, la șosea, ce aglomerație! Trăsurile automobile, cum erau numite mașinile cari îngrozeau pe țărani  – aceștia nepricepând în ciuda numărului ridicat de mătănii bătute și cruci repezite peste piept, cum merge afurisenia de trăsură fără cai. Caii, prezenți la trăsurile normale, se speriau de automobile și năvăleau peste pietoni, provocând grave accidente. Și colac peste pupăză, motocicliștii încep să apară și ei în peisaj, mânați de teribilismul caracteristic oricărei epoci care presupune vârârea unui cazan cu șuruburi sub presiune între coapse.

Un alt nume notoriu care a fost motociclist – a fost Arghezi, primul HOG din România, dacă vreți, susținut de un tată bogat, avocat la vremea aceea.

Anii '50

Anii ’50

Am mai aflat și despre cum a fost decimat parcul auto în primul război mondial, din cauza unei legi a rechiziției foarte drastice, cum prin anii ‘50 motocicleta era în mijlocul familiei, ca instrument util pentru deplasarea întregii familii, și tot pe atunci, prin ‘50-‘60 încep cursele de motociclete. Prin anii ‘70 de-abia încep să apară pozele și ipostazele în care motocicleta era simbolul masculinității.
Legăturile între motocicliști erau puternice datorită necesității de a gestiona obiectul – unul știa electrică, unul mecanică, și împreună se adunau să dea de cap fierătaniei care se lăsa greu îmblânzită.

Încet – încet ne-am apropiat cu poveștile până în zilele noastre, când comunitățile moto sunt, vorba ceea, formate din motocicliști care merg mult cu motocicleta pe internet.

Prezentarea lui Gabriel Jderu a fost mult mai densă decât ce spicuim noi aici. Așa că nu putem decât să mulțumim celor care au ales să fie alături de noi, și sperăm ca și data viitoare să venim iar cu povești și lucruri interesante despre motociclete, motocicliști, fie ei de atunci sau de acum, și călătorii mai îndepărtate sau mai apropiate (sufletului nostru desigur).

N-o să închei înainte să trimitem un mare mulțumesc și partenerilor evenimentului, Carpathian 2 Wheels Guide, Arta la purtător, Free Riders, și mai ales, celor care ne-au oferit câte o surpriză mai mare sau mai mică – însuși povestitorul nostru care ne-a adus câteva exemplare din cartea sa – Cultura Motocicletelor, Anamaria Ionescu, autoarea cărților Nume de cod: Arkon și Zodiac care ne-a oferit câteva exemplare pentru a susține în acest mod campania Mâini pentru Mâine și nu în ultimul rând, gazda noastră de la Espace Minoux, Răzvan Voiculescu, care ne-a oferit câteva DVD-uri cu minunatele ture ale Enisala Moto Adventure întru potolirea dorului de ducă peste iarnă (și de ce nu, pentru a croi planuri pentru la anul).

Ce să mai, a fost o seară plină de cadouri!  Și apropo de cadouri, îi rugăm pe câștigătorii aplicației Carpathian 2 Wheels Guide să ne contacteze pentru a le da toate informațiile despre cum pot accesa complet toate funcționalitățile aplicației.

Pe data viitoare, dragilor!

 

 

 

 

Dacă ți-a plăcut, încearcă și:

Brambura în concediu (I)
Strugurii nu sunt acri
Cum a fost la Povești pe 2 roți cu Micadu

One comment

  1. Adevărat șofran!
    Am dat și eu de cineva care a citit (zice el) 1350 de cărți despre motociclete.
    Habar n-aveam că există atât de multe…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *