Cum a fost la Povești cu Gabriel Jderu

Cum a fost la Povești cu Gabriel Jderu

De ceva vreme tot încercăm să aducem în fața voastră, a celor care veniți pe la noi pe la evenimente, tot felul de oameni interesanți care au făcut ceva în domeniul moto, în materie de scris, plimbat, dat în jurul planetei în vreun mod care nouă ni se pare demn de împărtășit cu voi, cei care ne citesc.

Așa l-am cunoscut și pe Gabriel Jderu, tot la un eveniment de Povești pe 2 roți, cu alți invitați. Ceva din seara respectivă trebuie că a decurs așa cum trebuie, că a acceptat să vină povestitor la o ediție nouă de Povești. Bună treabă.

Deși noi două am insistat să începem, am avut două subiecte pe care ne-am dat seama ulterior că nu le-am accentuat așa cum ne doream de fapt – și anume: eu – acela de a fi femeie singură la drum – și cum se vede asta din afara fenomenului moto, sau dinăuntru gândirilor mai conservatoare, și-apoi Alexa, redusă la anexă a Prințului Consort călăreț pe Calul Fermecat, a povestit cum a fost pusă în situația de a-și negocia poziția cea nouă, un drastic downgrade  de la vajnica amazoană care era ea când se dădea cu curul de pietre prin satele neasfaltate ale patriei.

Read More

Întâlnire cu Gabriel Jderu la Povești pe 2 Roți

Întâlnire cu Gabriel Jderu la Povești pe 2 Roți

A mai trecut un an prin noi, a fost și soare și, dacă ați avut noroc, mai puține ploi, ca să parafrazăm vorba cântecului. Am mai învățat cu toții câte ceva, că doar fiecare kilometru petrecut pe 2 roți ne aduce un plus ba în experiență, ba ne pune în situații nemaivăzute și nemaiîntâlnite ba, mai știi, ne trimite pe la începuturi, ca pe vremea când de-abia începusem să ne dăm pe motociclete, de ne trezim în situația confuză în care eram acu vreo 9 ani și întrebăm… cum? De ce am ajuns eu aici?
Dacă ne-ați citit pe-aici pe blog sau aventurile de pe pagina noastră știți ce vrem să spunem, iar dacă nu, aveți șansa să aflați pe 28 octombrie când vă propunem să ne întâlnim pentru o nouă ediție de Povești pe 2 roți în ritm SlowRide, prima pe toamna asta.

O să vorbim despre cum e să pleci singură pe motocicletă prin țări nu tocmai cu ștaif (prin Elveții și Austrii mai fusesem, acum îmi trebuiau dintr-acestea mai aproape de suflul nostru balcanic, cum sunt Macedonia, Albania sau Bosnia și Herțegovina)sau cum e să te duci în concediu în spatele soțului care tocmai și-a cumpărat motocicletă nouă… pe când a ta stă stricată în garaj.
Pentru că din aceste posturi am avut surprize atât în ceea ce-i privește pe cei din jurul nostru, apropiați sau necunoscuți, cât și dinăuntru, al sinelui care se miră pricinos: cum măi, tocmai eu care eram buricul și centrul universului cunoscut, să mă trezesc redusă la ce… la o pasageră oarecare?

Avem și un invitat, nu că n-am fi noi destul de serafice și încântătoare cât să vă ținem captivă atenția toată seara, că doar ne știți – eu mă bâlbâi și am tremollo în glas de emoție iar Alexa se fâstâcește și se înroșește și cumva (jur, am văzut!) parcă se face și mai mică atunci când vorbește în fața publicului.

Read More

Balcaniada pe 2 roți – Macedonia cea prietenoasă

Balcaniada pe 2 roți – Macedonia cea prietenoasă

Te-am lăsat în granița cu Macedonia, bătându-mă precum croitorașul cel viteaz cu o insectă carnivoră care mânca din mine cu două guri.

Am scăpat vie și, cu onoarea nereperată am plecat mai departe. În granița Bulgaria – Macedonia am simțit că de-abia acum am plecat într-adevăr singură la drum. Pentru că în bucla din România prin Deltă și-n vizitele prin Bulgaria la prieteni parcă nu eram chiar solo: seara mă aștepta cineva la o cazare, dimineața spuneam cuiva la revedere.

Însă, de-abia în granița celei de-a 20-a țări în care intram vreodată cu motocicleta începea aventura adevărată. Aceeași impresie a avut-o și vameșul, care s-a uitat la mine cam cruciș văzându-mă singură. Poftim actele, verificați, cât îmi întind eu un zâmbet mare de duminică pe față. Din mașina din spate se dă jos un tânăr cu aspect negricios, dar cu un zâmbet la fel de mare.

Read More

Balcaniada pe 2 roți – din Deltă spre Macedonia, prin Bulgaria

Balcaniada pe 2 roți – din Deltă spre Macedonia, prin Bulgaria

Nu o dată mi s-a întâmplat să vreau să plec într-o direcție și s-o apuc diametral opus, neatentă la ergonomia mișcărilor care, dimpreună cu bunul simț, ar fi sugerat că dacă vreau să plec spre vest, spre Balcani, să nu încep prin a călări până în Deltă.
Dar cum mie îmi place ca viața să fie surprinzătoare, până-ntr-atât încât mă surprind singură de ce decizii iau, atunci când niște prieteni m-au întrebat dacă nu vreau 4 zile în Deltă pe barcă, pe canale, am zis da!, deși traseul meu, creionat cu grijă de-acasă și necesar a fi înghesuit într-un concediu, includea cu totul alte zări.

Dar Delta nu e poveste de spus pe două roți, că era mai mult pe două vâsle. Deci, după mult pește, usturoi și usturoi și pește am pornit către ceea ce am putea spune că era punctul de plecare în tură: Balcic, Bulgaria.

Read More

Balcaniada pe 2 roți – rezumat

Balcaniada pe 2 roți – rezumat

Balcaniada, de fapt, este un concurs, iar tura mea prin Balcani a fost din punctul acesta de vedere un concurs al meu cu mine, dacă vrei, mai ales că am plecat singură. Alexa râde de mine și zice: „haha, nu-mi iese din cap bancul ăla cu să alergi de unul singur și să ieși pe locul doi.” Nu știu nici pe ce loc am ieșit, nici care țară a câștigat locul I în sufletul meu (e concurență mare între Albania și Muntenegru – cred că trebuie să mă întorc ca să mă dumiresc), însă sigur a fost fair-play: contează să participi…
N-am ajuns bine înapoi, că am și fugit toți trei în Grecia, cu Alexa și Prințu-i Consort și calul fermecat, așa că de-abia acum ajung să desfac ghemul de impresii după tură.

Așa că, mic sumar de tură singură: 

Read More