Trei ore în două zile

Trei ore în două zile

V-am povestit în primul episod al poveştii noastre de vacanţă, cum am plecat noi de-acasă – adică eu şi Prinţul Consort – şi-am ajuns la Sibiu trei. Cu Ina, adică. În 11 ore. Ei bine, asta cu timpul care se întinde şi se răsuceşte ca guma de mestecat a început să aibă o aură de tradiţie. De ce spun asta? Fiindcă din Sibiu am plecat spre Cluj. Aproape 190  de kilometri. Pe care i-am făcut în două zile. DOUĂ! Cum ne-a ieşit aşa ispravă, doar talentelor mele le putem mulţumi.

Read More

Lună de miere grecească pe motociclete cu cetățenie română (partea III)

Lună de miere grecească pe motociclete cu cetățenie română (partea III)

Unde rămăsesem? A! Vă povesteam cum am ajuns eu din mândră nevastă motociclistă – pacientă care se ”dă racing” pe curbe, în ambulanță.
Așadar, a treia zi din luna de miere se încheie într-un hotel din Polygyros, cu lacrimile și suspinele aferente. Asta după ce am exersat un episod de film cu proști, când mă dusăi la poliție să declar căsă… accident.
Vaszică năvălesc în secție, ca o zambilă beteagă, pansată la o mână și-un picior. Caut polițist vorbitor de limba lui Shakespeare, m-așez pe scăunel în fața domniei sale și-i istorisesc pățania. Omul se uită la mine cu ochii din ce în ce mai mari și tot mai rotunzi. E limpede că ceva nu e în regulă. 

Read More

Povestea porcului, sau cum să deformezi şaua la prima plimbare mai lungă

Povestea porcului, sau cum să deformezi şaua la prima plimbare mai lungă

Articolul de mai jos este scris de John. Aşa cum v-am mai spus şi la prima publicare a unui text de-al său, John este un prieten, motociclist, cititor frecvent şi comentator fervent al blogului nostru.

Pentru publicul care nu îl cunoaşte, autorul se recomandă în câteva vorbe: “Biciclesc de vreo 15 ani şi am trecut la motociclism acum opt ani. Am motociclit de la -17°C la +40°C, pe ploi torenţiale, ninsori uşoare şi soare nemilos, şi vreau să vă împărtăşesc din experietele mele.”

Dragii moşului, adunaţi-vă în jurul focului, să vă povestească taica despre prima sa plimbare în afara oraşului. No, întâi povestea, apoi morala.

Zice-se că sunt nişte ani de atunci, dinainte să se potcovească offizieru’cu K60-uri, de sărea până în slava cerului pe circuitul de cross de la Câmpina, şi zicea că mai vrea o tură…

Read More

Cum mi-am impermeabilizat toaleta

Cum mi-am impermeabilizat toaleta

Rulam pe autostradă, d-abia văzând în față, cu șiroaie de apă venind din toate direcțiile: de sus de la dumniezo găleți, de pe jos de pe asfaltul ud săreau valuri-valuri, din stânga și din dreapta, de unde aruncau mașinile și camioanele pe care le depășeam, veneau de-a dreptul dușuri, din cap până în picioare, în funcție de câtă apă săltau cu roțile de pe carosabil. Din față, dacă mergeam după orice mașină mai mare, tăiam printr-un nor de picături fine mai rele decât orice ploaie, pentru că nu se vedea nimic printr-însele.

A fost cea mai horror ploaie pățită de mine, în Austria și Germania, pe la vreo 7 grade, ploaie pe care n-am povestit-o aici.

Read More

Atenție la neatenție

Atenție la neatenție

Boieri dumneavoastră, în special motocicliști dar nu numai. Recentele evenimente mă obligă să vă trag de mânecă și măcar pe domniile voastre să nu vă las a face câte-un pocinog, fiindcă eu sunt talentată la asta, nevoie-mare.
Nu neglijați echipamentul moto! Și nu încerc aici să vă conving să îl purtați, ci la ceva mai fin: să îl alegeți și să îl purtați corect. Probați echipamentul cu atenție, înainte de a-l cumpăra: dacă simțiți că vă jenează cusăturile, dacă e prea strâns sau prea larg, nu-l cumpărați.

Read More

#MyDanube: De la Kelheim la Passau cu o barcă și două motociclete

#MyDanube: De la Kelheim la Passau  cu o barcă și două motociclete

Călătoria My Danube continuă pe LumeaMare aici:

Parcăm și începem ritualul: scoate mânușile, jilave și neplăcute, pune ceva pe șa să nu se îmbibe (eu am un soi de pernuță cu gel, chipurile să facă șaua mai confortabilă), ia casca într-o mână, tankbag-ul într-alta și, ușor țeapănă, adânc înfiptă în costumul de ploaie, pus peste costumul de moto normal, desuurile și pungile de plastic anti-udătură în cizme și tot restul de harnașamente menite pentru protecție și pentru crearea unei iluzii de confort, scârțâind și troznind așa rigidă, mă prezint la casa de bilete. Undeva într-un colț de creier mă întrebam… mă, casă de bilele la mânăstire?? Apăi, boieri dumneavoastră, suntem în Germania, ăștia îmi iau pe  o intrare la budă cât dau în țară pe-o bere, de ce n-ar fi și bilete la biserică? Întreb. Aflu că nu e pentru biserică, e pentru barcă. Un pic mai normal. Mă consult cu Roxana, calculăm  și zicem hai, să vedem cât  durează, că facem și-o plimbare cu barca dacă avem timp. Mă-ntorc la casă și încep următorul dialog cu doamna, eu în engleză, ea în germană, eu din mâini, ea cu pixul pe hârtie, și dă-i semne și gimnastică, până pricepem:

-eu cât costă, cât durează și când pleacă barca

-ea, că vreau două bilete dus-întors,

-eu, că trebuie să mai merg vreo sută de metri sau așa ceva, până la debarcader,

-multumesc, multumesc și eu

Am luat biletele și-am plecat.

Read More